Învierea Domnului

  LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale:  CRISTOS A INVIAT!, Cristos a inviat, Aleluia!

Persoanele care doresc sa urmeze cursurile Scolii Biblice Nazaret  sunt asteptate sa participe la conferintele noastre afisate lunar pe aceasta pagina.  Nu exista o limita  de studii sau de vârsta. Detalii pe pagina Organizarea Scolii.

Nu este o taxa de studiu pentru Scoala Biblica Nazaret. Persoanele care doresc pot oferi donatii in contul Scolii Biblice Nazaret: cont bancar Banca Transilvania: RO20BTRLRONCRT0352484202   – numele contului: Mares Cristina

Evenimente speciale:

 

 

 

 

Învierea Domnului, Pastele

Fap 10,34a.37-43; Ps 117; Col 3,1-4; In 20,1-9 

Sa citim textul evanghelic: Ioan 20,1-9

In ziua dintai a saptamanii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineata la mormant, pe cand era inca intuneric; si a vazut ca piatra fusese luata de pe mormant. A alergat la Simon Petru si la celalalt ucenic, pe care-l iubea Isus, si le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormant, si nu stiu unde L-au pus.” Petru si celalalt ucenic au iesit si au plecat spre mormant. Au inceput sa alerge amandoi impreuna. Dar celalalt ucenic alerga mai repede decat Petru si a ajuns cel dintai la mormant.  S-a plecat si s-a uitat inauntru, a vazut fasiile de panza jos, dar n-a intrat. Simon Petru, care venea dupa el, a ajuns si el, a intrat in mormant si a vazut fasiile de panza jos. Iar stergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fasiile de panza, ci facut sul si pus intr-un alt loc singur.  Atunci celalalt ucenic, care ajunsese cel dintai la mormant, a intrat si el; si a vazut si a crezut.Caci tot nu pricepeau ca, dupa Scriptura, Isus trebuia sa invie din morti.

Sa meditam sub inspiratia Duhului Sfânt:

Potrivit textelor biblice din aceasta sarbatoare, ziua întâia a saptamânii începe într-o atmosfera relativ calma. Dupa agitatia din zilele precedente în care autoritatile religioase si politice l-au tot urmarit pe Isus si, în cele din urma, l-au prins, l-au judecat, l-au schingiuit si l-au ucis, totul parea sa se linisteasca. Maria Magdalena, plecând dis-de-dimineata spre locul în care Învatatorul a fost depus, dupa ce a fost luat de pe cruce, nu banuia ceea ce o astepta. Ajunsa la mormânt, ea a vazut ca piatra fusese înlaturata. Aceasta constatare pentru ea nu a însemnat altceva decât ca L-au luat pe Domnul din mormânt si nu stim unde l-au pus. Nici cei doi apostoli, Petru si celalalt ucenic, veniti sa constate cu ochii lor cele spuse de Maria, nu au vazut altceva decât acelasi mormânt deschis, fâsiile de pânza pe jos si stergarul care îi acoperise fata… înfasurat si pus undeva deoparte. Or, daca Petru „s-a blocat” în constatarea facuta, ucenicul iubit, la vederea acestor detalii are o tresarire: el a vazut si a crezut. Credinta lui seamana cu o banuiala ce se cuibareste în suflet, pentru a astepta acolo o confirmare. Iar confirmarea nu putea veni decât din întelegerea a ce este Învierea lui Cristos? în ce consta ea?  si mai ales ce semnifica Ea pentru noi?, întelegere pe care doar Scriptura, mai precis profetiile vechi dar si cuvintele lui Isus, o puteau oferi.

Prima lectura de astazi ne arata ca Petru a reparcurs cu gândul tot ce a facut Isus în Galileea, dupa botezul primit de la Ioan, si a înteles ca Dumnezeu l-a consacrat prin Duhul Sfânt si l-a întarit cu puterea sa pe Isus din Nazaret, care pe unde a trecut a facut bine si i-a vindecat pe toti cei stapâniti de diavol, caci Dumnezeu era cu el. A mai înteles ca desi iudeii l-au dat la moarte, Dumnezeu l-a înviat a treia zi si i-a îngaduit sa se arate, nu la tot poporul, ci martorilor orânduiti de Dumnezeu, noua care am mâncat si am baut cu el (în mod euharistic), dupa ce a înviat din morti. Mai mult, el a facut munca lecturii Scripturilor si s-a convins ca despre El toti profetii dau marturie. Nu în ultimul rând, Petru a înteles semnificatia deplina a acestor fapte si anume ca oricine crede în El primeste, în numele lui, iertarea pacatelor.

Lectura a doua de astazi completeaza aceasta întelegere, explicând semnificatia pentru noi a evenimentelor pascale: prin botez voi ati murit si viata voastra este ascunsa de acum cu Cristos în Dumnezeu… Daca, asadar, ati înviat împreuna cu Cristos, râvniti la lucrurile de sus, unde Cristos sade de-a dreapta lui Dumnezeu. Nazuiti spre cele de sus, nu la cele de pe pamânt.

Doar cel care a facut acest parcurs în timpul Postului Mare, întelege ce vor apostolii sa ne spuna, întrucât percep în ei însisi aceasta noutate de viata.

pr. lect. dr. Tarciziu-Hristofor Serban

Gânduri din inima:

Ce nu a învins Cristos, pentru ca eu sa nu pot învinge, la rândul meu?

Suntem în cautare de sens, de eliberare, de adevar, de finalitate, de iubire, mai presus de orice, dar cat realizam ca nimic din toate acestea nu putem avea, daca nu ne-am învins pe noi insine. Ne este dor de viata, de raspunsuri fel de fel, de multumire interioara si de echilibru, dar putem sa împlinim aceste dorinte, fara o lupta crancena data în noi însine, cu propriile noastre limite, care ne arata ca drum lung este de la vis la realitate?

Care este adevarata lupta care se da în cugetul lui Cristos in timpul celor trei zile sfinte?  Ce trebuie sa întelegem si noi din zorii Învierii, zorii acelei Biruinte care ne întareste credinta si ne sparge surzenia constiintei noastre?

Întâi de toate, Cristos a dus adevarata lupta a dreptatii si a adevarului, dupa supremele vorbe rostite de teologul Hans Urs von Baltazar. El a purtat Crucea lui interioara, brazdata de ipocrizia lumii în care traia, superficialitatea religioasa, de lasitatea  unei societati corupte, pentru a se confrunta cu o Cruce exterioara, chipul  palid al ascultarii sale,  oglindit deja în intunericul din gradina Ghetsemani. 

Întreaga lui viata, si sa ne gandim ca acest lucru este valabil si pentru noi, de la Întrupare pana la Înaltarea sa glorioasa, a fost determinata de acest îndemn, tradus inegalabil de Andre Chouraqui, în textul fericirilor din Evanghelia dupa Matei:  La drum, cei insetati dupa dreptate! La drum spre Cruce, am adauga, amintindu-ne ca lupta este conditia esentiala a crestinului pe acest pamant, pentru a cuceri Imparatia Cerurilor, capatul inefabil al biruintei Fiului lui Dumnezeu, el însusi Rege al acestei Imparatii.

Cum sa lupti, daca nu ai armele pregatite? Cum sa ti le alegi, daca nu stii, macar un pic, puterea dusmanului tau? Si, cum sa crezi în speranta biruintei, daca nu-ti cunosti puterea de la care-ti vine atata curaj, ca ai impresia ca poti muta muntii din loc?

            Îl avem pe Cristos, calea luptei noastre, arma noastra suprema, curajul nostru nebanuit si biruinta noastra totala. Ce nu a învins el, pentru ca eu sa nu pot învinge? A luat in trupul sau ranile noastre, fricile noastre, planurile si deznadejdile, totul, ca sa ducem, în crucea noastra din adancuri, toate crucile care se ridica in afara noastra, ca sa ne amintim ca a învins, prin ascultarea lui sfanta,  tot ceea ce nu este dreptate si adevar.

Învierea este aceasta Biruinta a lui Dumnezeu, a Iubirii gingase care se împlineste in viata noastra, eliberata de un Dumnezeu facut Om, pana în adâncurile  omenitatii noastre zbarcite de rani si contradictii, dar  înaltata si înfrumusetata de orizonturile unui Rastignit. Da, Învierea este a noastra, Cristos este al nostru si noi suntem ai lui, pentru ca am luptat si am biruit cu el.

La drum, crestini, spre Împaratie!

sr. Cristina Mares

Comments are closed.