Duminica Milostivirii

LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale: Învierea Domnului, Cristos a inviat!, Cântare de Înviere, Shalom!

Persoanele care doresc sa urmeze cursurile Scolii Biblice Nazaret  sunt asteptate sa participe la conferintele noastre afisate lunar pe aceasta pagina.  Nu exista o limita  de studii sau de vârsta. Detalii pe pagina Organizarea Scolii.

Nu este o taxa de studiu pentru Scoala Biblica Nazaret. Persoanele care doresc pot oferi donatii in contul Scolii Biblice Nazaret: cont bancar Banca Transilvania: RO20BTRLRONCRT0352484202   – numele contului: Mares Cristina

Duminica  Milostivirii

Fap 4,32-35; Ps 117; 1In 5,1-6; In 20,19-31

Textul   evanghelic: In 20,19-31

In seara aceleiasi zile, cea dintai a saptamanii, pe cand usile locului unde erau adunati ucenicii erau incuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stat in mijlocul lor si le-a zis: „Pace voua!” Si dupa ce a zis aceste vorbe, le-a aratat mainile si coasta Sa. Ucenicii s-au bucurat cand au vazut pe Domnul. Isus le-a zis din nou: „Pace voua! Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi.” Dupa aceste vorbe, a suflat peste ei si le-a zis: „Luati Duh Sfant! Celor ce le veti ierta pacatele, vor fi iertate; si celor ce le veti tine, vor fi tinute.” Toma, zis Geaman, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cand a venit Isus.  Ceilalti ucenici i-au zis deci: „Am vazut pe Domnul!” Dar el le-a raspuns: „Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.” Dupa opt zile, ucenicii lui Isus erau iarasi in casa; si era si Toma impreuna cu ei. Pe cand erau usile incuiate, a venit Isus, a stat in mijloc si le-a zis: „Pace voua!” Apoi a zis lui Toma: „Adu-ti degetul incoace si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios.  Drept raspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu si Dumnezeul meu!” „Toma”, i-a zis Isus, „pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au vazut, si au crezut.” Isus a mai facut inaintea ucenicilor Sai multe alte semne care nu sunt scrise in cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; si, crezand, sa aveti viata in Numele Lui.

Vino, Duh Preasfânt, sufla în gradina mea!

Cristos e viu! Ne-o spune viata comunitatii crestine primare. E adevarat!

Ceva cu totul exceptional s-a întâmplat cu primii ucenici ai lui Isus Cristos de vreme ce, potrivit primei lecturi de astazi, au ajuns sa traiasca într-o armonie desavârsita. Într-adevar, sfântul Luca ne spune ca multimea celor care crezusera era o inima si un suflet si nimeni nu zicea ca este al sau ceva din cele ce avea, ci toate le aveau în comun. Or, nu cu mult timp în urma multi ucenici si chiar si apostoli au aratat, direct sau indirect, ca îl urmeaza pe Isus din interes. Astfel, cei doi fii ai lui Zebedeu, Iacob si Ioan, si-au dorit sa ocupe locuri de frunte alaturi de Cristos atunci când El ar fi ajuns conducator (Mc 10,35-37); aceeasi era, probabil, si dorinta celor doi ucenici care se îndreptau catre Emaus (Lc 24,21); Iuda nu ezita sa fure bani din punga comuna (In 12,6); altii doreau celebritate, dupa ce vor fi primit puterea de a-i supune pe diavoli (Lc 10,17-20). Acum lucrurile stateau cu totul altfel. Prin viata si prin predica lor apostolii dadeau marturie cu multa putere despre învierea Domnului Isus si toti se bucurau de mult har…

Cum a fost posibila o astfel de transformare? Cum a fost posibil ca grija reciproca sa mearga pâna acolo, încât niciunul dintre ei sa nu duca lipsa de ceva?

Fragmentul evanghelic de astazi ne arata ca moartea si învierea Mântuitorului au devenit sursa pacii, atât în sânul comunitatii cât si în suflete. Într-adevar, ucenicii, dupa moartea Învatatorului, sunt complet derutati de cele petrecute si mai ales înspaimântati de teama unor eventuale prigoane venite din partea iudeilor. Isus Cristos vine atunci la ei si le ofera darul de care aveau cea mai mare nevoie: pacea. Mai apoi, suflând asupra lor, le spune: Primiti pe Duhul Sfânt! Carora le veti ierta pacatele vor fi iertate si carora le veti tine vor fi tinute. Cu alte cuvinte, pacea lui Cristos devene deplina numai atunci când si pacatul este înlaturat din suflet. Acest lucru este confirmat de partea a doua a evangheliei în care apostolul Toma (absent la întâlnirea cu Isus Cristos) refuza sa admita ca Domnul ar fi putut învia. El vrea sa se convinga de „obiectivitatea” învierii Învatatorului prin atingerea ranilor rastignirii. Isus îi ofera aceasta posibilitate, numai ca Toma, retrasând itinerariul cuielor, simte ca a participat oarecum la provocarea lor. Aceasta experienta face ca apostolul sa perceapa esentialul Învierii lui Cristos nu din constatarea „obiectiva”, cât mai ales din dobândirea, prin credinta, a iertarii oferite de catre Mântuitorul. Asa se explica de ce apostolul Toma ajunge sa exclame cu toata smerenia:  Domnul meu si Dumnezeul meu…

Lectura a doua a doua va merge pâna acolo, încât va spune ca credinta în Fiul lui Dumnezeu e sursa de victorie împotriva pervertirii ce vine din partea lumii.

Domnul sa ne faca parte de aceasta victorie…

pr. lect. dr. Tarciziu-Hristofor Serban

Comments are closed.