Duminica a XXVIII-a de peste an

LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale PPS: Depinde ce alegem, Bagajul Vietii
 

Duminica a XXVIII-a (A)

Matei 22,1-10

 

 

 

 

Textul evanghelic: Matei 22,1-10

Isus a luat cuvantul si le-a vorbit iarasi in pilde. Si a zis:  „Imparatia cerurilor se aseamana cu un imparat care a facut nunta fiului sau. A trimis pe robii sai sa cheme pe cei poftiti la nunta; dar ei n-au vrut sa vina.  A trimis iarasi alti robi si le-a zis: „Spuneti celor poftiti: „Iata ca am gatit ospatul meu; juncii si vitele mele cele ingrasate au fost taiate; toate sunt gata, veniti la nunta.” Dar ei, fara sa le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, si altul la negustoria lui.  Ceilalti au pus mana pe robi, si-au batut joc de ei si i-au omorat.  Cand a auzit imparatul, s-a maniat; a trimis ostile sale, a nimicit pe ucigasii aceia si le-a ars cetatea. Atunci a zis robilor sai: „Nunta este gata; dar cei poftiti n-au fost vrednici de ea. Duceti-va, dar, la raspantiile drumurilor si chemati la nunta pe toti aceia pe care-i veti gasi.” Robii au iesit la raspantii, au strans pe toti pe care i-au gasit, si buni si rai, si odaia ospatului de nunta s-a umplut de oaspeti.

Comentariul textului:

Sunt evidente paralele dintre parabola viticultorilor ucigasi si parabola evangelica propusa în aceasta duminca. Ambele sunt adresate principalilor responsabili politici si religiosi. Ambele evoca dispret fata de Stapân, dispret ce merge pâna la agresarea si chiar uciderea trimisilor Sai. În ambele Împaratia este încredintata altora decât cei carora le-a fost încredintata initial. Dar exista un aspect care se degaja din confruntarea dintre prima lectura a acestei duminici si fragmentul evanghelic. Parabola insista asupra faptului ca ospatul este gata. El a fost poruncit de catre rege. Tot el face si invitatiile. Or, acest ospat din parabola evanghelica, pregatit pentru nunta fiului regelui, nu poate fi altul decât cel prevestit de profetul Isaia: Domnul ostirilor va pregati pe muntele acesta pentru toate popoarele un ospat cu carnuri grase, un ospat cu vinuri alese...

Invitatia regelui, însa, nu se bucura de succesul scontat, întocmai ca si misiunea servitorilor trimisi de Stapân sa recupereze roadele ce i se cuvin. Într-adevar, invitatii sunt prea prinsi de afacerile lumii acesteia. Dar mânia regelui nu întârzie. Parabola viticultorilor prevestea ca via va fi încredintata altor viticultori. Tot astfel si în parabola ospatului: regele nu mai invita niste privilegiati, ci pe toti aceia pe care servitorii îi vor afla la raspântiile drumurilor, la raspântiile vietii… În curând sala se umple. Acum nu mai este vorba de evrei (desi acestia nu sunt exclusi). Sala de nunta este Biserica; nuntasii sunt crestinii.

Când nunta este în toi regele vine sa-i salute pe oaspeti. El îsi facea aparitia în timp ce invitatii se aflau în culmea veseliei. Aici, vizita regelui are efectul unui fulger. Nu cu mult timp în urma el incendiase cetatea celor care i-au dispretuit invitatia. Vizita de acum avea caracterul unei inspectii. Chiar daca cei invitati proveneau dintre cei buni si cei rai, intrarea în sala de nunta presupunea, potrivit versetelor 11-13, purtarea unei haine de nunta, mai precis o pregatire prealabila care l-ar fi onorat pe Stapân. Or, în limbajul sfântului Matei, aceasta pregatire prealabila presupunea ca Evanghelia vestita sa fi adus roade în cei care au auzit-o. Asadar, dupa cum viticultorii trebuiau sa produca roade, la fel, fiii Împaratiei trebuie sa se fi îmbracat cu haina de nunta.

Concluzia acestei parabole merita, la rândul ei, un scurt comentariu. Chemarea la mântuire este adresata tuturor oamenilor, harul acordat de Isus Cristos este fara limita si fara vreo conditie de apartenenta etnica ori religioasa. Si totusi, daca toti oamenii au fost invitati, nu toti vor avea parte de ospatul pregatit. Conditia este purtarea hainei de nunta, haina „pregatita”, potrivit lecturii a doua, din faptele bune ale trairii Evangheliei: eu, spune sfântul Paul filipenilor pe când se afla în temnita, stiu sa traiesc si din putin, stiu sa traiesc si având de prisos… Cu toate acestea, bine ati facut ca m-ati ajutat atunci când ma aflam în strâmtoare. Dumnezeul meu, la rândul sau, prin Isus Cristos va va darui din bogatia maririi sale tot ce aveti nevoie.

pr. dr. Tarciziu Serban

Comments are closed.