Duminica a XXVI-a de peste an

LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale PPS: Depinde ce alegem

 

Duminica a XXVI-a (A)

Ez 18,25-28; Ps 24; Fil 2,1-11; Mt 21,28-32

Textul evanghelic: Mt 21,38-32

Ce credeti? Un om avea doi feciori; si s-a dus la cel dintai si i-a zis: „Fiule, du-te astazi de lucreaza in via mea!” „Nu vreau”, i-a raspuns el. In urma, i-a parut rau si s-a dus. S-a dus si la celalalt si i-a spus tot asa. Si fiul acesta a raspuns: „Ma duc, doamne!” Si nu s-a dus. Care din amandoi a facut voia tatalui sau?” „Cel dintai”, au raspuns ei. Si Isus le-a zis: „Adevarat va spun ca vamesii si curvele merg inaintea voastra in Imparatia lui Dumnezeu. Fiindca Ioan a venit la voi umbland in calea neprihanirii, si nu l-ati crezut. Dar vamesii si curvele l-au crezut: si, macar ca ati vazut lucrul acesta, nu v-ati cait, in urma, ca sa-l credeti.

Comentariul biblic:

În seria celor trei duminici în care, prin intermediul unor parabole, Isus Cristos propune o învatatura menita sa indice corecta conformare cu vointa lui Dumnezeu pentru o viata buna personala, comunitara si sociala, în aceasta a doua duminica ni se propune spre meditare Parabola celor doi fii. Parabola schiteaza o scena în care un tata se adreseaza personal fiecaruia din cei doi fii, trimitându-i sa munceasca în via sa. Pâna aici scena ramâne în limitele banalului cotidian. Ea devine însa surprinzatoare în momentul în care cel dintâi dintre fii, cu o atitudine obraznica, îi raspunde tatalui:  Nu vreau!, dar pe urma, parându-i rau, s-a dus. Dimpotriva, fratele sau adopta în fata aceleiasi porunci, atitudinea de fiu obedient, raspunzându-i tatalui sau, Da, ma duc!, dar, continua Isus, nu s-a dus. Mântuitorul povesteste aceasta parabola în contextul în care, dupa intrarea triumfala în Ierusalim si dupa alungarea vânzatorilor din Templu, este interpeleat de catre mai marii preotilor si de catre batrâni, Cu ce autoritate savârseste gesturile acestea si cine i-a dat autoritatea? (21,23). Incapabili sa recunoasca originea divina a autoritatii mesianice a lui Isus, responsabilii religiosi si politici ai acelui timp se aseamana cu cel de-al doilea fiu care afirma ca, prin ceea ce fac, împlinesc vointa lui Dumnezeu dar, în realitate, i se opun trimisului Stapânului ceresc. Dimpotriva, numeroasele exemple de convertiri din rândul vamesilor si al desfrânatelor îi îngaduie Mântuitorului sa îi indice pe acestia ca fiind autentici împlinitori ai vointei lui Dumnezeu, care se vor bucura de acceptarea filiala în Împaratia lui Dumnezeu.

Celelalte doua texte biblice ale liturghiei de astazi nu fac decât sa întareasca trasaturile profilurilor schitate lui Dumnezeu, împlinitorilor dar si neîmplinitorilor vointei divine. Astfel prima lectura face sa rasune vocile contestatarilor din timpul profetului Ezechiel: Calea Domnului nu este dreapta! Acestor remarci Dumnezeu printr-o întrebare: oare calea mea nu este dreapta, sau caile voastre nu sunt drepte? Mai apoi, Domnul le face cunoscute conscintele atât ale abaterii de la vointa Sa, cât si pe cele ale convertirii: Daca cel drept se abate de la dreptatea sa si savârseste faradelegea, apoi moare în starea aceasta, el moare pentru faradelegea pe care a savârsit-o. Iar daca cel rau se întoarce de la faradelegea pe care a savârsit-o si face ceea ce este bun si drept, îsi va salva viata.

Crestinilor din Filipi sfântul Paul le detaliaza putin în ce consta, în concret, împlinirea vointei Domnului: faceti-mi bucuria prin aceea ca aveti cu totii o singura simtire, o singura dragoste si un singur gând; nu faceti nimic din spirit de cearta sau de marire desarta! Dar sa aveti destula smerenie, ca sa-i considerati pe ceilalti superiori voua. Fiecare dintre voi sa se gândeasca nu la interesele proprii, ci la binele celorlalti. Sa aveti deci în voi aceleasi simtaminte pe care le avea si Cristos Isus.

În încercarea de a împlini si noi vointa lui Dumnezeu, Îl putem ruga cu cuvintele psalmistului: Arata-mi, Doamne, caile tale, condu-ma pe cararile tale. Povatuieste-ma în adevarul tau.

 pr. dr. Tarciziu Serban

Comments are closed.