Duminica a XXV-a de peste an

LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale PPS: Drum crucial, Cei doi prieteni – poveste de viata

Înscrieri, Scoala Biblica Nazaret, 2017-2018. Cititi articolul din dreapta paginii…

Duminica a XXV-a (A)

Is 55,6-9; Ps 144; Fil 1,20c-24.27a; Mt 20,1-16a

Textul evanghelic:  Mt 20,1-16a

 Fiindca Imparatia cerurilor se aseamana cu un gospodar care a iesit dis-de-dimineata sa-si tocmeasca lucratori la vie. S-a invoit cu lucratorii cu cate un leu pe zi si i-a trimis la vie. A iesit pe la ceasul al treilea si a vazut pe altii stand in piata fara lucru.  „Duceti-va si voi in via mea”, le-a zis el, „si va voi da ce va fi cu dreptul.” Si s-au dus.  A iesit iarasi pe la ceasul al saselea si al noualea si a facut la fel.  Cand a iesit pe la ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii stand in piata si le-a zis: „De ce stati aici toata ziua fara lucru?”  Ei i-au raspuns: „Pentru ca nu ne-a tocmit nimeni.” „Duceti-va si voi in via mea”, le-a zis el, „si veti primi ce va fi cu dreptul.” Seara, stapanul viei a zis ispravnicului sau: „Cheama pe lucratori si da-le plata, incepand de la cei de pe urma, pana la cei dintai.” Cei din ceasul al unsprezecelea au venit si au luat fiecare cate un leu.  Cand au venit cei dintai, socoteau ca vor primi mai mult; dar au primit si ei tot cate un leu de fiecare. Dupa ce au primit banii, carteau impotriva gospodarului si ziceau: „Acestia de pe urma n-au lucrat decat un ceas, si la plata i-ai facut deopotriva cu noi, care am suferit greul si zaduful zilei.” Drept raspuns, el a zis unuia dintre ei: „Prietene, tie nu-ti fac nicio nedreptate; nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? Ia-ti ce ti se cuvine si pleaca. Eu vreau sa platesc si acestuia din urma ca si tie. Nu pot sa fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tau rau, fiindca eu sunt bun?” Tot asa, cei din urma vor fi cei dintai, si cei dintai vor fi cei din urma; pentru ca multi sunt chemati, dar putini sunt alesi.”

Comentariul textului:

Dupa ce în ultimile doua duminici textele biblice ale sfintei liturghii s-au preocupat de organizarea si consolidarea comunitatii ecleziale prin propunerea de reguli fundamentale de comportament, cum ar fi atentionarea celor care încalca normele de conduita ori acordarea iertarii celui care a gresit chiar de 70 de ori câte sapte când îsi cere scuze, în urmatoarele trei duminici aceasta învatatura este completata prin intermediul unor parabole. Ele pun în scena atitudini surprinzatoare (chiar paradoxale) ale personajelor principale prin care ni se reveleaza, mai întâi, ce simte si ce face Dumnezeu în favoarea oamenilor si, mai apoi, ne invita sa ne însusim aceasta viziune si aceasta atitudine în relatiile noastre cu semenii nostri.

În parabola evanghelica a acestei duminici comportamentul paradoxal al Stapânului viei consta în faptul ca El cere administratorului ca toti lucratorii tocmiti sa munceasca în via Sa sa fie platiti cu un dinar (plata obisnuita pentru o zi de munca), indiferent de ora la care si-au început munca (ora întâi, a treia, a sasea, a noua si chiar a unsprezecea, echivalentul a orei 5 dupa amiaza). Aceasta atitudine, împotriva careia murmurau cei angajati în primele ore ale zilei de munca, cei care au dus greul zilei si arsita, reveleaza ca Stapânul este drept fata de acestia, întrucât i-a platit cu cât s-au tocmit si totodata este bun întrucât El vrea sa le ofere si ultimilor tocmiti salariul unei zile de munca. Daca în parabola nostra apare un element de tensiune, el provine din modul în care ochiul rau al celor ce se considera nedreptatiti citeste atitudinea buna a Stapânului. Cu alte cuvinte, Stapânul (Dumnezeu) ramânând mereu drept, stie sa înteleaga situatia prin care trece fiecare dintre noi si sa-si arate bunatatea si milostivirea care sa ne încurajeze si sa ne sustina în momentele grele.

Un astfel de mod de a fi al lui Dumnezeu îl determina pe profetul Isaia, potrivit primei lecturi, sa îi îndemne pe contemporanii sai, abatuti de necazuri: Cautati-l pe Domnul cât timp îl mai puteti gasi… Cel rau sa-si paraseasca drumul lui… sa se întoarca la Domnul nostru cel mult iertator. Caci „gândurile mele nu sunt gândurile voastre si caile voastre nu sunt caile mele”, spune Domnul.

Lectura a doua ne ofera un exemplu de atasament fata de Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos din momentul în care a cunoscut bunatatea si milostivirea sa, în persoana sfântului Paul. El îsi vrea experienta sa exemplara pentru crestinii din Filipi, pentru ca si ei sa duca o viata vrednica de Cristos, Cel care si-a aratat maretia în trupul sau. Într-adevar, dupa ce L-a cunoscut pe Fiul sau pe drumul Damascului, pentru Paul a trai înseamna Cristos, iar a muri este un câstig. Prin urmare, viata lui pe pamânt nu mai are alt rost decât sa îi ajute pe oameni sa descopere aceeasi bogatie de iubire si de milostivire a lui Dumnezeu revelata în mod desavârsit prin Fiul sau, Isus Cristos.

Domnul sa ne ajute si pe noi sa descoperim aceasta bogatie!

 pr. dr. Tarciziu Serban

Comments are closed.