Duminica a XXIX-a de peste an

LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale PPS: Depinde ce alegem, Bagajul Vietii
 

Duminica a XXIX-a (A)

Is 45,1.4-6; Ps 95; 1Tes 1,1-5b; Mt 22,15-21

Textul evanghelic: Mt 22,15-21

Atunci fariseii s-au dus si s-au sfatuit cum sa prinda pe Isus cu vorba. Au trimis la El pe ucenicii lor impreuna cu irodienii, care I-au zis: „Invatatorule, stim ca esti adevarat si ca inveti pe oameni calea lui Dumnezeu in adevar, fara sa-Ti pese de nimeni, pentru ca nu cauti la fata oamenilor.  Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade sa platim bir cezarului sau nu?” Isus, care le cunostea viclesugul, a raspuns: „Pentru ce Ma ispititi, fatarnicilor? Aratati-Mi banul birului.” Si ei I-au adus un ban. El i-a intrebat: „Chipul acesta si slovele scrise pe el ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au raspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dati, dar, cezarului ce este al cezarului, si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”

Comentariul biblic:

Odata în plus, cuvintele si gesturile relatate de textele biblice ale acestei duminici ne trimit catre Dumnezeu, ca sursa a ordinii si a prosperitatii vietii personale si sociale. Cuvântul dominant al acestor texte este cel rostit de Isus Cristos, atunci când ucenicii fariseilor si adeptii lui Irod l-au întrebat daca este îngaduit unui evreu sa plateasca tribut împaratului roman. Mântuitorul, dupa ce în prealabil a cerut o moneda de la cei care voiau sa-l prinda în vorba si astfel sa-l compromita, fie în fata poporului, în cazul în care ar fi raspuns în mod afirmativ, fie în fata autoritatilor romane, în cazul în care ar fi raspuns în mod negativ, a raspuns: dati împaratului ceea ce este al împaratului, iar lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu. Cu acest cuvânt, ramas celebru, Isus distinge foarte clar nivelele de referinta. Referinta la împarat (rege, presedinte) nu se poate confunda cu referinta la Dumnezeu. Dumnezeu ramâne (trebuie sa ramâna) referinta suprema, întrucât El este Creatorul universului si Cârmuitorul istorie. Profetul Isaia a intuit acest adevar atunci când îi transmitea, potrivit primei lecturi de astazi, regelui Cirus acest mesaj din partea lui Dumnezeu: asa vorbeste Domnul catre Cirus, pe care el l-a consacrat si l-a luat de mâna ca sa-i supuna popoarele, sa-i dezarmeze pe regi si sa deschida portile înaintea lui, astfel încât nici una sa nu mai ramâna închisa: „De dragul servitorului meu Iacob si al lui Israel, alesul meu, te-am chemat pe nume, ti-am dat un titlu de cinste… Eu te-am facut puternic, fara ca tu sa ma cunosti, ca sa se stie de la rasarit pâna la apus, ca nu este alt Dumnezeu afara de mine”

Sa remarcam faptul ca si interlocutorii lui Isus s-au aratat interesati sa cunoasca adevarata cale a lui Dumnezeu: Învatatorule, stim ca spui adevarul si ca-i înveti pe oameni adevarata cale a lui Dumnezeu… Din pacate, ei au pierdut ocazia extraordinara de a afla aceasta cale, de vreme ce cuvintele lor nu aveau alt scop decât sa introduca întrebarea lor vicleana cu care voiau sa Îl prinda pe Isus în vorba. În schimb, potrivit lecturii a doua de astazi, primii crestini ai comunitatii din Tesalonic au descoperit-o. Într-adevar, sfântul Paul si însotitorii sai lauda aceasta Biserica care traieste în Dumnezeu Tatal nostru si în Isus Cristos Domnul… Comportamentul crestinilor acestei comunitati este atât de exemplar încât autorii epistolei îl evoca precum  o lauda adusa lui Dumnezeu: Fara încetare ne aducem aminte în fata lui Dumnezeu Tatal nostru de credinta voastra dovedita prin fapte, de iubirea voastra care nu cruta nici o osteneala si de speranta voastra statornica în Domnul nostru Isus Cristos. Altfel spus, adevarata cale a lui Dumnezeu, descoperita de crestinii din Tesalonic, dar ramasa necunoscuta ucenicilor fariseilor si adeptilor lui Irod, este viata structurata pe cele trei virtuti teologale: credinta, speranta si dragostea.

Aceasta este calea pe care si noi trebuie sa o descoperim.

pr. dr. Tarciziu Serban

Comments are closed.