Duminica a XVI-a de peste an

LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale:  CRISTOS A INVIAT!, Cristos a inviat, Aleluia!, Pastorul cel bun, Rusalii

Persoanele care doresc sa urmeze cursurile Scolii Biblice Nazaret  sunt asteptate sa participe la conferintele noastre afisate lunar pe aceasta pagina.  Nu exista o limita  de studii sau de vârsta. Detalii pe pagina Organizarea Scolii.

Nu este o taxa de studiu pentru Scoala Biblica Nazaret. Persoanele care doresc pot oferi donatii in contul Scolii Biblice Nazaret: cont bancar Banca Transilvania: RO20BTRLRONCRT0352484202   – numele contului: Mares Cristina

DUMINICA a XVI-a (A)

Înt 12,13.16-19; Ps 85; Rom 8,26-27; Mt 13,24-30

Textul evanghelic: Mt 13,24-43

Isus le-a pus inainte o alta pilda si le-a zis: „Imparatia cerurilor se aseamana cu un om care a semanat o samanta buna in tarina lui.  Dar, pe cand dormeau oamenii, a venit vrajmasul lui, a semanat neghina intre grau si a plecat.   Cand au rasarit firele de grau si au facut rod, a iesit la iveala si neghina. Robii stapanului casei au venit si i-au zis: „Doamne, n-ai semanat samanta buna in tarina ta? De unde are, dar, neghina?”  El le-a raspuns: „Un vrajmas a facut lucrul acesta.” Si robii i-au zis: „Vrei, dar, sa mergem s-o smulgem?” „Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgand neghina, sa smulgeti si graul impreuna cu ea.  Lasati-le sa creasca amandoua impreuna pana la seceris; si, la vremea secerisului, voi spune seceratorilor: „Smulgeti intai neghina si legati-o in snopi, ca s-o ardem, iar graul strangeti-l in granarul meu.”

Vino, Duh Preasfânt, sufla în gradina mea!

Te preamaresc pe tine, Parinte, stapânul cerului si al pamântului, pentru ca ai lasat ascunse acestea celor întelepti si priceputi si le-ai descoperit celor mici… auzeam în Duminica a XIV-a.

Si în aceasta duminica, Liturgia Cuvântului continua sa ne descopere acele lucruri referitoare la Dumnezeu care, cunoscute si asumate, ofera odihna sufletului.

Autorul primei lecturi ne ofera o pagina admirabila în care, descriind experienta pe care a avut-o atât cu omul cât si cu Dumnezeu, ne invita la o reconsiderare a modului în care ne percepem pe noi însine si ne comportam în functie de aceasta perceptie. Într-adevar, de-a lungul vietii sale, autorul cartii Întelepciunii a descoperit ca omul, fiinta plapânda, tine adesea sa-si arate „puterea” strivindu-i fara mila pe cei care i se împotrivesc. Cât despre Dumnezeu, acelasi autor a descoperit ca El are grija de toate, iar grija Lui este nu numai dreapta si nepartinitoare, ci si îngaduitoare. În plus, El judeca cu blândete si conduce cu multa îngaduinta, aratând astfel cum trebuie sa fie un adevarat stapân.  Or, un astfel de exemplu îl obliga pe cel drept sa se poarte cu omenie si, totodata, sa se întoarca la Dumnezeu.

Si autorul psalmului responsorial a descoperit într-o zi ca Dumnezeu este bunatate si îndurare pentru toti cei care îl cheama; ca este plin de dragoste si îsi tine întotdeauna cuvântul. De aceea el îndrazneste sa-i ceara Domnului putere si ajutor în încercarile grele prin care trece.

Unei astfel de cereri pe care si noi i-o adresam adesea (daca nu chiar zilnic) lui Dumnezeu, celelalte doua lecturi ne ofera câteva elemente fundamentale de raspuns. În lectura a doua, sfântul Paul ne asigura ca Duhul Sfânt nu numai ca ne sustine rugaciunea, ci chiar o completeaza: Duhul Sfânt vine în ajutorul slabiciunii noastre, caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie. Însusi Duhul Sfânt intervine pentru noi prin strigate negraite… iar Duhul vrea ceea ce vrea Dumnezeu. Dar, pe lânga prezenta si lucrarea vitala a Duhului Sfânt, fragmentul evanghelic readuce în prim plan, prin intermediul a trei parabole, puterea transformatoare a Cuvântului predicat de Isus Cristos. Astfel, potrivit primei parabole, Cuvântul-samânta semanat de catre semanator îsi aduce rodul sau, dar, din pacate, paiul ce poarta un spic bogat se vede nevoit sa locuiasca alaturi de neghina pe care cel rau a semant-o în acelasi ogor. Secerisul va face, totusi, ca grâul bun sa ajunga în hambar. Aceasta este în fond drama tuturor timpurilor, si anume ca Mesajul evanghelic sa fie nevoit sa coabiteze cu alte mesaje otravitoare. Cea de-a doua parabola ne asigura, totusi, ca acest Cuvânt-samânta, desi are aparentele modeste ale unui graunte de mustar, El poate produce un copac în care sa se poata adaposti pasarile cerului. În sfârsit, ultima parabola compara Cuvântul evanghelic cu plamada (drojdia) poate sa faca sa creasca întreg aluatul.

Asadar, întrucât astfel stau lucrurile, important pentru noi este sa avem încredere în aceste mijloace puse noua la dispozitie pentru dobândirea odihnei sufletului.

pr. lect. dr. Tarciziu-Hristofor Serban

Comments are closed.