Duminica a V-a de peste an

  LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale: invitatie la tacere,   Se cauta un om

Persoanele care doresc sa urmeze cursurile Scolii Biblice Nazaret  sunt asteptate sa participe la conferintele noastre afisate lunar pe aceasta pagina.  Nu exista o limita  de studii sau de vârsta. Detalii pe pagina Organizarea Scolii.

Nu este o taxa de studiu pentru Scoala Biblica Nazaret. Persoanele care doresc pot oferi donatii in contul Scolii Biblice Nazaret: cont bancar Banca Transilvania: RO20BTRLRONCRT0352484202   – numele contului: Mares Cristina

Duminica a V-a  de peste an (A)

Sa citim textul evanghelic: Matei 5,13-16

Voi sunteti sarea pamantului. Dar daca sarea isi pierde gustul, prin ce isi va capata iarasi puterea de a sara? Atunci nu mai este buna la nimic decat sa fie lepadata afara si calcata in picioare de oameni. Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte nu poate sa ramana ascunsa.  Si oamenii n-aprind lumina ca s-o puna sub obroc, ci o pun in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa.

Sa meditam sub inspiratia Duhului Sfânt!

Scurtul fragment evanghelic al acestei duminici contine doua interpelari surprinzatoare, adresate de catre Isus atât ucenicilor cât si multimii adunate în jurul lui pe munte: Voi sunteti sarea pamântului… Voi sunteti lumina lumii… stiindu-ne ucenici ai lui Isus, si noi ne simtim interpelati de aceste cuvinte ale Mântuitorului. Cum sa întelegem noi, însa, aceste cuvinte? La ce se refera ele?

Dat fiind ca fragmentul evanghelic de astazi se situeaza imediat dupa enuntul Fericirilor care inaugureaza Predica de pe munte (si pe care noi le-am meditat duminica trecuta), cele doua interpelari adresate astazi de Isus Cristos se afla în strânsa legatura cu continutul lor (al fericirilor). Mai precis, în momentul în care un ucenic al lui Isus îsi însuseste si traieste în mod constant fericirea saraciei în duh, pe cea a blândetii, a milostivirii, a curatiei inimii, dar si pe cea a foamei si a setei de dreptate, pe cea a înfaptuitorilor pacii ori pe cea a prigoniailor pentru dreptate devine pentru lumea din jur sare a pamântului si lumina a lumii. Ne-ar ramâne noua sa identificam, în cotidianul vietii noastre, acele situatii care ne-ar cere mai multa smerenie, blândete, milostivire, curatie, solidarite, dar si angajament hotarât în apararea valorilor esentiale ale unei adevarate vieti familiale, sociale, etc. În acest sens, celelalte lecturi ale acestei duminici ne ajuta sa întelegem si mai bine ce înseamna sa fii sarea pamântului ori lumina lumii. Profetul Isaia, de exemplu, le explica contemporanilor sai (explicatii valabile si pentru noi): Împarte-ti pâinea cu cel flamând si adu în casa ta pe nenorocitii fara adapost; pe cel gol îmbraca-l si nu întoarce spatele semenului tau… Daca vei îndeparta din mijlocul tau asuprirea, gestul de amenintare si cuvintele de ocara, atunci… lumina ta va rasari ca zorile si-ti vei grabi vindecarea; dreptatea ta îti va merge înainte si slava Domnului te va însoti. Atunci tu vei chema pe Domnul si el îti va raspunde… (Is 58,7-9) Pe aceeasi linie se situeaza si psalmistul: Omul care se teme de Domnul rasare ca o lumina în întuneric pentru cei drepti, el este blând, îndurator si drept. Fericit este omul care are mila si ajuta cu bucurie, el isi rânduieste bunurile cu dreptate. Cât îl priveste pe sfântul Paul, el ni se înfatiseaza pe sine ca un vestitor al lui Cristos rastignit (1Cor 2,2). Or, noi stim bine ca el înfaptuieste o astfel de vestire atât prin cuvânt, cât si prin viata sa proprie. În acest fel, apostolul devine, pentru contemporanii sai (si nu numai pentru ei), sare a pamântului si lumina a lumii.

Daca ar fi, asadar, sa ne însusim o atitudine care sa reflecte mesajul Liturgiei Cuvântului din aceasta duminica, ea nu poate fi alta decât cea indicata de Isus însusi, la sfarsitul pericopei evanghelice: Tot asa sa straluceasca lumina voastra înaintea oamenilor, ca sa vada faptele voastre bune si sa-l preamareasca pe Tatal vostru din ceruri.

pr. lect. dr. Tarciziu-Hristofor Serban

Comments are closed.