Duminica a treia a Pastelui

  LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale:  CRISTOS A INVIAT!, Cristos a inviat, Aleluia!

Persoanele care doresc sa urmeze cursurile Scolii Biblice Nazaret  sunt asteptate sa participe la conferintele noastre afisate lunar pe aceasta pagina.  Nu exista o limita  de studii sau de vârsta. Detalii pe pagina Organizarea Scolii.

Nu este o taxa de studiu pentru Scoala Biblica Nazaret. Persoanele care doresc pot oferi donatii in contul Scolii Biblice Nazaret: cont bancar Banca Transilvania: RO20BTRLRONCRT0352484202   – numele contului: Mares Cristina

Evenimente speciale:

 

 

 

 

Duminica a treia a Pastelui

Fap 2,14.22-28; Ps 15; 1Pt 1,17-21; Lc 24,13-35

Sa citim Cuvântul Domnului: Lc 24,13-35

In aceeasi zi, iata, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o departare de saizeci de stadii de Ierusalim;  si vorbeau intre ei despre tot ce se intamplase. Pe cand vorbeau ei si se intrebau, Isus S-a apropiat si mergea pe drum impreuna cu ei.  Dar ochii lor erau impiedicati sa-L cunoasca. El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbati intre voi pe drum?” Si ei s-au oprit, uitandu-se tristi. Drept raspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu esti singurul strain aici in Ierusalim, de nu stii ce s-a intamplat in el zilele acestea?” „Ce?”, le-a zis El. Si ei I-au raspuns: „Ce s-a intamplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic in fapte si in cuvinte inaintea lui Dumnezeu si inaintea intregului norod. Cum preotii cei mai de seama si mai marii nostri L-au dat sa fie osandit la moarte si L-au rastignit? Noi trageam nadejde ca El este Acela care va izbavi pe Israel; dar cu toate acestea, iata ca astazi este a treia zi de cand s-au intamplat aceste lucruri. Ba inca niste femei de ale noastre ne-au pus in uimire: ele s-au dus dis-de-dimineata la mormant,  nu I-au gasit trupul si au venit si au spus ca ar fi vazut si o vedenie de ingeri care ziceau ca El este viu. Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormant si au gasit asa cum spusesera femeile, dar pe El nu L-au vazut.” Atunci Isus le-a zis: „O, nepriceputilor si zabavnici cu inima, cand este vorba sa credeti tot ce au spus prorocii! Nu trebuia sa sufere Hristosul aceste lucruri si sa intre in slava Sa?”  Si a inceput de la Moise si de la toti prorocii si le-a talcuit, in toate Scripturile, ce era cu privire la El.

Cand s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a facut ca vrea sa mearga mai departe. Dar ei au staruit de El si au zis: „Ramai cu noi, caci este spre seara, si ziua aproape a trecut.” Si a intrat sa ramana cu ei.  Pe cand sedea la masa cu ei, a luat painea; si, dupa ce a rostit binecuvantarea, a frant-o si le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii si L-au cunoscut; dar El S-a facut nevazut dinaintea lor.  Si au zis unul catre altul: „Nu ne ardea inima in noi cand ne vorbea pe drum si ne deschidea Scripturile?” S-au sculat chiar in ceasul acela, s-au intors in Ierusalim si au gasit pe cei unsprezece si pe cei ce erau cu ei, adunati la un loc si zicand: „A inviat Domnul cu adevarat si S-a aratat lui Simon.” Si au istorisit ce li se intamplase pe drum si cum L-au cunoscut la frangerea painii.

Sa meditam sub inspiratia Duhului Sfânt:

Fragmentul evanghelic al acestei duminici ne readuce în atmosfera din cea de-a treia zi de dupa moartea lui Isus. Atmosfera e dominata de o liniste apasatoare si tensionata. Cei doi ucenici care parasesc Ierusalimul îndreptându-se spre Emaus, poarta în mintile si în sufletele lor scenele oribile ale mortii Învatatorului lor dar si dezamagirea ca Cel care s-a manifestat ca un profet puternic prin faptele si cuvintele sale si despre care credeau ca va fi eliberatorul lui Israel, continua „sa taca” si în a treia zi de dupa rastignire. Pe lânga acestea, în sufletele lor s-a cuibarit si spaima trezita de vestea femeilor mironosite, cum ca trupul Lui nu s-ar mai afla în mormânt, ci, potrivit îngerilor înâlniti acolo, ar fi viu.

Aparitia, însa, în povestire a Omului ce li se alatura pe cale va schimba încet-încet aceasta atmosfera. Pasind alaturi de ei, Necunoscutul le va oferi celor doi ucenici ocazia sa-si exprime, mai întâi, dezamagirile lor, pentru ca, mai apoi, El sa-i ajute, conducându-i prin profetiile Scripturii, sa înteleaga în ce fel patimirile si moartea lui Isus Cristos devin eliberatoare: Nu trebuia oare ca Mesia sa sufere toate acestea pentru a intra în slava saa Astfel, la capatul „itinerariului” prin Scripturi, inimile celor doi ardeau deja în ei.

Aceasta întelegere va fi completata ulterior de gestul frângerii si oferirii pâinii de la cina (gest care le va deschide ochii si îi va ajuta sa-l recunoasca), precum si de marturia data de apostoli, potrivita carora Domnul a înviat si i s-a aratat lui Simon Petru. Or, celelalte doua lecturi ale liturgiei cuvântului de astazi nu sunt altceva decât marturii ale acestui prim martor al învierii glorioase a Mântuitorului: Pe omul acesta [Isus], dat în mâinile voastre, dupa planul orânduit si dupa stiinta de mai înainte a lui Dumnezeu, voi l-ati rastignit si omorât prin mâinile celor nelegiuiti, dar Dumnezeu l-a înviat, eliberându-l de legaturile mortii (lectura I)… Printr-însul credeti în Dumnezeu, care l-a înviat din morti si i-a dat slava; astfel voi va întemeiati credinta si speranta pe Dumnezeu (lectura a II-a)

Asadar, toate aceste trei elemente – 1. recitirea evenimentelor patimirii, mortii si învierii lui Isus Cristos pe fondul Scripturilor, 2. celebrarea euharistica ?i 3. marturia apostolilor – au menirea sa sadeasca în sufletele noastre credinta în lucrarea eliberatoare înfaptuita de Fiul lui Dumnezeu si sa o actualizeze în viata fiecaruia dintre noi.

O astfel de convingere (credinta) aduce sufletelor noastre pacea si seninatatea. Într-adevar, aidoma psalmistului noi ne îndreptam adesea catre Dumnezeu cu rugaciunea: Pazeste-ma, Dumnezeule, pentru ca ma încred în tine. Am spus lui Dumnezeu: „Tu esti Dumnezeul meu!”… [Eu] îl am mereu în fata ochilor pe Domnul; daca el este la dreapta mea, nu ma clatin… [caci] nu-mi va lasa sufletul în locuinta mortilor, nici nu va îngadui ca sfântul sau sa vada putrezirea.

pr. dr. Tarciziu-Hristofor Serban

Comments are closed.