A patra Duminica din Postul Mare

LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale PPS: Postul Mare, O cruce mica, Iertarea se invata, Bagajul vietii

Conferinte biblice, luna martie 2018:

Scoala Biblica Nazaret Brasov: sâmbata, 24 martie 2018, ora 10.15, conferinta:  Cred în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, prezentata de pr. Mihai Baciu. Locatia: str. Zizinului, nr. 7, Brasov.  afis: martie 2018

 

 A  PATRA  DUMINICA  DIN  POSTUL  MARE

2Cr 36,14-16.19-23; Ps 136; Ef 2,4-10; In 3,14-21

Textul evanghelic: In 3,14-21

Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustiu, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Dumnezeu, in adevar, n-a trimis pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mantuita prin El. Oricine crede in El nu este judecat; dar cine nu crede a si fost judecat, pentru ca n-a crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.  Si judecata aceasta sta in faptul ca, odata venita Lumina in lume, oamenii au iubit mai mult intunericul decat lumina, pentru ca faptele lor erau rele.  Caci oricine face raul uraste lumina si nu vine la lumina, ca sa nu i se vadeasca faptele. Dar cine lucreaza dupa adevar vine la lumina, pentru ca sa i se arate faptele, fiindca sunt facute in Dumnezeu.”

Comentariul biblic:

Gestul semnificativ savârsit de Isus în aceasta a patra duminica a Postului Mare este aceala de a fi prezentat urcarea sa pe cruce ca pe unica modalitate de „a reda viata vesnica” celor care au pierdut-o. Isus dezvaluie acesta convingere în cadrul unui dialog purtat cu Nicodim, acel farizeu, fruntas printre iudei, care a venit noaptea la Isus sa-i declare foarte emfatic ca a înteles cine este El si ce misiune împlineste în lume. Isus, însa, dupa ce îi atrage atentia ca fara a se naste din nou nu va putea sa-l cunoasca si sa îl înteleaga pe deplin, îi indica modalitatea inevitabila prin care omul poate redobândi viata vesnica: Dupa cum Moise a înaltat sarpele în pustiu, asa trebuie sa fie înaltat Fiul Omului, ca oricine crede în El sa aiba viata vesnica.

Prima lectura a acestei duminici ne ofera câteva situatii grave în care capeteniile, si odata cu ele, întregul popor al lui Israel, au atras asupra lor pedeapsa lui Dumnezeu: Toti mai marii preotilor si poporul au sporit în faradelege, mergând dupa toate urâciunile neamurilor… Domnul Dumnezeu trimitea necontenit la ei, prin vestitorii sai, înstiintare, caci voia sa crute poporul si lacasul sau. Ei însa îsi bateau joc de trimisii lui Dumnezeu si nesocoteau cuvintele lui si luau în râs pe profetii lui, încât s-a aprins mânia Domnului… pâna ce n-a mai fost scapare. Consecintele acestor faradelegi au inclus invazia armatelor dusmane, incendierea cetatilor si distrugerea principalelor institutii (regalitatea, Templu, etc.), ucideri, umiliri, deportari, sclavie. Într-un cuvânt, toata mândria orgolioasa de sine este umilita de catre Dumnezeul caruia ei îi fagaduisera ascultare si supunere.

Lui Dumnezeu, însa, nu-i place sa-l vada pe om suferind. Când El îi pedepseste pe oameni, pedepsele lui sunt pedagogice. Totusi, în faptele lui Dumnezeu noi va trebui sa descoperim întotdeauna iubirea Lui fata de oameni: Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul sau unul-nascut l-a dat, pentru ca oricine crede în El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Pentru ca Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul sau în lume ca sa judece lumea, ci ca lumea sa fie mântuita prin El. Sfântul apostol Paul confirma, în cea de-a doua lectura de astazi, aceasta revelatie: Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru marea sa iubire cu care ne-a iubit pe când noi eram morti din cauza pacatelor, ne-a facut iarasi vii împreuna cu Cristos.

Sa remarcam, totusi, ca viata cea noua, rânduita omului rascumparat, presupune savârsirea de fapte bune, si nu orice fel de fapte, ci cele rânduite de Dumnezeu: [noi am fost] creati în Cristos Isus spre faptele bune pe care Dumnezeu ni li-a pregatit dinainte ca sa le savârsim. Aceste remarici facute de sfântul Paul, confirma ceea ce Isus spusese în Evanghelie: Cel care savârseste adevarul vine la Lumina, ca sa se arate ca faptele lui sunt savârsite în Dumnezeu.

Domnul sa ne ajute sa savârsim întotdeauna faptele noastre în Dumnezeu!

 pr. dr. Tarciziu-Hristofor  Serban

Comments are closed.