A doua Duminica din Postul Mare

LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale PPS: Postul Mare, O cruce mica

Conferinte biblice, luna martie 2018:

Scoala Biblica Nazaret Brasov: sâmbata, 24 martie 2018, ora 10.15, conferinta:  Cred în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, prezentata de pr. Mihai Baciu. Locatia: str. Zizinului, nr. 7, Brasov.

 

 A  DOUA  DUMINICA  DIN  POSTUL  MARE

Gen 22,1-2.9a.10-13.15-18; Ps 115; Rom 8,31b-34; Mc 9,2-10

Textul evanghelic, Mc 9,2-10 :

Dupa sase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov si pe Ioan si i-a dus singuri deoparte pe un munte inalt. Acolo S-a schimbat la fata inaintea lor.  Hainele Lui s-au facut stralucitoare si foarte albe, de o albeata pe care niciun inalbitor de pe pamant n-o poate da. Ilie li s-a aratat impreuna cu Moise si statea de vorba cu Isus. Petru a luat cuvantul si a zis lui Isus: „Invatatorule, este bine sa stam aici; sa facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, si una pentru Ilie.” Caci nu stia ce sa zica, atat de mare spaima ii apucase. A venit un nor si i-a acoperit cu umbra lui; si din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El sa ascultati!” Indata ucenicii s-au uitat imprejur, si n-au mai vazut pe nimeni decat pe Isus singur cu ei. Pe cand se coborau de pe munte, Isus le-a poruncit sa nu spuna nimanui ce au vazut, pana va invia Fiul omului dintre cei morti. Ei au pastrat in ei lucrul acesta si se intrebau intre ei ce sa insemne invierea aceea dintre cei morti.

Comentariul biblic:

Gestul semnificativ pe care îl savârseste Isus în aceasta a doua duminica a Postului Mare este acela de a se fi urcat pe un munte înalt, împreuna cu trei dintre apostolii sai, Petru, Iacob si Ioan. Odata ajuns pe munte, Isus s-a schimbat la fata înaintea lor si hainele lui s-au facut stralucitoare, atât de albe cum nici un înalbitor de pe pamânt nu le poate albi. Apostolii nici macar nu au avut timp sa reactioneze în fata acestei manifestari inedite ca un alt eveniment semnificativ are loc: li s-a aratat Ilie împreuna cu Moise si vorbeau cu Isus.

Aceste doua manifestari confereau momentului o solemnitate aparte si mai ales o importanta fara precedent, si aceasta pentru ca cele mai importante figuri ale vietii socio-religioase ale Vechiului Testament, profetul Ilie si marele conducator si legiuitor, Moise, au venit din negura istoriei pentru a sta de vorba cu Cel care se învesmânta-se cu stralucirea divinitatii. Sfântul Marcu nu ne spune despre ce vorbeau cei doi cu Isus, dar putem ghici cu usurinta ca întreg profetismul, reprezentat de Ilie, cât si întreaga traditie legislativa, reprezentata de Moise, participau si se completau în a revela, în persoana lui Isus, pe Cel asteptat sa instaureze Împaratia lui Dumnezeu. Ramânea de vazut în ce fel avea sa se realizeze acest proiect divin.

În orice caz, scena este coplesitoare. În mintea si în sufletul apostolilor se împletesc, rând pe rând, emotie, încântare, frica… În aceasta stare de spirit, apostolul Petru, în numele tuturor, va exclama, fara sa stie ce spune: e bine ca suntem aici; sa facem trei colibe, tie una si lui Moise una si lui Ilie una. Or, chiar în acel moment din cer se aude glasul Tatalui: Acesta este Fiul meu cel iubit, ascultati-l. O revelatie grandioasa care completeaza si confirma misiunea sugerata în „tabloul” precedent. Într-adevar, fiind desemnat ca Fiul cel iubit al Tatalui, nu putem sa nu întelegem aluzia facuta la acea jertfa ceruta de Dumnezeu lui Abraham, despre care ne vorbeste lectura întâi de astazi. Cerându-i sa si-l jertfeasca pe singurul sau fiu, pe care îl iubeste, pe Isac, Dumnezeu îi încearca lui Abraham credinciosia. Si, pentru ca patriarhul da dovada de se supunere totala, Dumnezeu nu numai ca îi reda fiul nevatamat, ci face din el si mai ales din credinta lui sursa de binecuvântare a tuturor popoarelor.

Proiectul divin trebuia, totusi, realizat. El presupunea o jertfa fondata pe credinta desavârsita care sa devina sursa de binecuvâtare si de mântuire a întregului neam omenesc. Aceasta jertfa a fost adusa, potrivit lecturii a doua, de un alt tata, de Tatal ceresc, iar jertfa desavârsita nu a fost alta decât Fiul sau cel iubit. Odata cu ea se instaureza în lume noua era, noul testament, noua Împaratie a lui Dumnezeu…

Ne ramâne noua sa lasam ca noutatea Împaratiei lui Dumnezeu sa se înradacineze în viata si în societatea noastra.

pr. dr. Tarciziu-Hristofor  Serban

Comments are closed.