A doua Duminica a Postului Mare (A)

  LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale: invitatie la tacere,   Se cauta un om, Invataturi despre Postul Mare, Schimbarea la fata a lui Isus

Persoanele care doresc sa urmeze cursurile Scolii Biblice Nazaret  sunt asteptate sa participe la conferintele noastre afisate lunar pe aceasta pagina.  Nu exista o limita  de studii sau de vârsta. Detalii pe pagina Organizarea Scolii.

Nu este o taxa de studiu pentru Scoala Biblica Nazaret. Persoanele care doresc pot oferi donatii in contul Scolii Biblice Nazaret: cont bancar Banca Transilvania: RO20BTRLRONCRT0352484202   – numele contului: Mares Cristina

Evenimente speciale:

A doua Duminica a Postului Mare (A)

Gen 12,1-4a; Ps 32; 2Tim 1,8b-10; Mt 17,1-9

Textul evanghelic: Mt 17,1-9

Dupa sase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov si Ioan, fratele lui, si i-a dus la o parte pe un munte inalt.  El S-a schimbat la fata inaintea lor; fata Lui a stralucit ca soarele, si hainele I s-au facut albe ca lumina. Si iata ca li s-au aratat Moise si Ilie, stand de vorba cu El. Petru a luat cuvantul si a zis lui Isus: „Doamne, este bine sa fim aici; daca vrei, am sa fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise si una pentru Ilie.” Pe cand vorbea el inca, iata ca i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Si din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!” Cand au auzit, ucenicii au cazut cu fetele la pamant si s-au inspaimantat foarte tare.  Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei si le-a zis: „Sculati-va, nu va temeti!” Ei au ridicat ochii, si n-au vazut pe nimeni decat pe Isus singur. Pe cand se coborau din munte, Isus le-a dat porunca urmatoare: „Sa nu spuneti nimanui de vedenia aceasta, pana va invia Fiul omului din morti.”

Sa meditam sub inspiratia Duhului Sfânt:

       În cea de-a doua duminica a Postului Mare liturgia cuvântului ne invita sa strabatem, alaturi de principalii protagonisti ai lecturilor, un drum la capatul caruia ne asteapta o descoperire.

      Prima lectura îl are protagonist pe Abraham caruia Dumnezeu îi cere, într-o zi, sa-si paraseasca tara si familia si sa mearga în tara pe care El i-o va arata. La capatul drumului, pe Abraham urma sa-l astepte o rasplata nesperat de mare: va deveni parintele unui popor mare, va fi coplesit de binecuvântari de catre Dumnezeu si va deveni el însusi izvor de binecuvântare pentru toate popoarele. O astfel de promisiune e cât se poate de tentata pentru un om lipsit de urmasi. Însa, niciun om nu ar pleca în necunoscut fara un minim de asigurare: unde se afla acea tara si mai ales ce eforturi ar presupune o astfel de calatorie (dat fiind ca Abraham avea, în acel moment, 75 de ani). Or, autorul cartii Genezei, ne spune simplu ca: Abraham a plecat precum i-a spus Domnul. Prin urmare, drumul în care se angajeaza Abraham presupune în egala masura un act de credinta fata de Cel care l-a chemat si un angajament care, însotit de binecuvântarea lui Dumnezeu, va transforma imposibilul în posibil, nerodnicia în rodnicie, blestemul în binecuvântare.

La rândul ei lectura a doua ne prezinta o „invitatie la drum” pe care sfântul Paul i-o adreseaza ucenicului sau, Timotei: ia parte cu mine la suferinta pentru vestirea evangheliei, bizuindu-te pe puterea lui Dumnezeu. El ne-a mântuit si ne-a dat o sfânta chemare, întemeiata… pe hotarârea harului sau. Acest har ne-a fost dat în Cristos Isus… [atunci când] a distrus moartea si a facut sa straluceasca viata si nemurirea prin vestirea evangheliei. Cu alte cuvinte, angajamentul de a vesti (fie si numai prin fapte) evanghelia obtine o victorie imporanta împotriva mortii si o manifestare stralucita a vietii si a nemurii.

            Si fragmentul evanghelic al acestei duminici descrie un drum pe care îl strabat, alaturi de Isus, trei dintre apostolii Sai cei mai apropiati: Petru, Iacob si Ioan. Drumul lor catre vârful unui munte înalt este anevoios. Dar, odata ajunsi, ei au parte de o revelatie surprinzatoare. Lumina stralucitoare care învaluie chipul si hainele Învatatorului, prezenta lui Moise si a lui Ilie si mai ales glasul ce rasuna din norul luminos dezvaluie faptul ca Isus este Fiul preaiubit al Tatalui; ca Tatal îsi afla în El toata bucuria; ca pe El toti ucenicii trebuie sa-l asculte. Asadar, toate aceste aspecte ale identitatii lui Isus Cristos sunt reveletii pe care cineva le obtine la capatul unui drum (adesea foarte anevoios).

            Timpul Postului Mare ne invita pe toti la un drum, la un itinerariu de descoperire a identitatii lui Isus: Cine este El? În ce consta viata cea noua pe care El ne-o propune? Apostolii care l-au însotit pe munte au înteles toate aceste lucruri si au putut vorbi despre ele numai dupa ce Fiul Omului a înviat din morti. Spre acest capat ne îndreptam si noi, ajutându-ne de meditarea textelor biblice propuse în acest timp liturgic, de participarea la celebrarile liturgice, de rugaciune, de sfânta spovada si sfânta împartasanie. 

pr. lect. dr. Tarciziu-Hristofor Serban

Comments are closed.