Duminica a V-a (B)

  LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale: Eu sunt cu tine!

Persoanele care doresc sa urmeze cursurile Scolii Biblice Nazaret  sunt asteptate sa participe la conferintele noastre afisate lunar pe aceasta pagina.  Nu exista o limita  de studii sau de vârsta. Detalii pe pagina Organizarea Scolii.

Nu este o taxa de studiu pentru Scoala Biblica Nazaret. Persoanele care doresc pot oferi donatii in contul Scolii Biblice Nazaret: cont bancar Banca Transilvania: RO20BTRLRONCRT0352484202   – numele contului: Mares Cristina

Teleconferinta biblica, 26 februarie 2021, ora 17.00

Duminica a V-a (B)

Iob 7,1-4.6-7; Ps 146; 1Cor 9,16-19.22-23; Mc 1,29-39

Textul evanghelic: Mc 1,29-39

Dupa ce a iesit din sinagoga, a intrat impreuna cu Iacov si Ioan in casa lui Simon si a lui Andrei. Soacra lui Simon zacea in pat prinsa de friguri; si indata au vorbit lui Isus despre ea. El a venit, a apucat-o de mana, a ridicat-o in sus, si au lasat-o frigurile. Apoi ea a inceput sa le slujeasca. Seara, dupa asfintitul soarelui, au adus la El pe toti bolnavii si indracitii. Si toata cetatea era adunata la usa. El a vindecat pe multi care patimeau de felurite boli; de asemenea, a scos multi draci si nu lasa pe draci sa vorbeasca, pentru ca-L cunosteau. A doua zi dimineata, pe cand era inca intuneric de tot, Isus S-a sculat, a iesit si S-a dus intr-un loc pustiu. Si Se ruga acolo. Simon si ceilalti care erau cu El s-au dus sa-L caute; si, cand L-au gasit, I-au zis: „Toti Te cauta.” El le-a raspuns: „Haidem sa mergem in alta parte, prin targurile si satele vecine, ca sa propovaduiesc si acolo; caci pentru aceasta am iesit.” Si S-a dus sa propovaduiasca in sinagogi, prin toata Galileea; si scotea dracii.

Vino, Duh Preasfânt, sufla în gradina mea!

În doua din textele biblice ale acestei duminici, omul este prezentat în conditia lui de creatura fragila, neputincioasa, limitata… Aceasta situatie îl face sa sufere enorm de mult. Suferinta lui este cu atât mai mare cu cât el îsi doreste sa traiasca si sa se bucure de viata.

În prima lectura, dreptul Iob descrie în acesti termeni viata omului pe pamânt: Oare nu este numai zbucium pentru om pe pamânt si zilele sale nu sunt ca zilele celui tocmit? Dupa cum sclavul tânjeste dupa umbra si cel tocmit asteapta plata lui, asa este mostenirea mea: luni zadarnice si nopti de chin mi-au fost rânduite. Daca ma culc, îmi spun: „Când ma voi ridica?” Dar noaptea se lungeste si ma satur de zvârcolire pâna în zori. Zilele mele trec mai repede decât suveica si se termina fara speranta. Iar tot zbuciumul lui se încheie cu o rugaciune adresata Creatorului sau: Aminteste-ti ca zilele mele sunt o suflare si ochii mei nu se vor mai întoarce sa vada binele… El stie ca vindecarea lui nu poate veni de altundeva decât de la Dumnezeu.

În neputinta se afla, potrivit fragmentului evanghelic, si soacra lui Simon-Petru. Cei care o înconjoara îi vorbesc lui Isus despre ea, iar Mântuitorul raspunde rugamintii lor vindecând-o. Sa notam totusi ca, pentru sfântul Marcu, interventia lui Isus e mai mult decât o simpla reanimare. Spunând ca, prinzând-o de mâna a ridicat-o, evanghelistul defineste vindecarea ca pe o înviere. Într-adevar, evanghelistul se va folosi de acelasi verb, a (se) ridica, pentru a exprima Învierea lui Isus din morti. Cu alte cuvinte, atunci când Isus înfaptuieste o vindecare ea echivaleaza cu o noua viata. De altfel, imediat ce febra a lasat-o, ea a început sa-i slujeasca, semn ca vindecarea este totala, dar si ca viata cea noua este una de slujire, asa cum va cere Isus mai târziu tuturor ucenicilor sai.

Mai apoi, Isus îi vindeca pe toti bolnavii ce-i sunt adusi si alunga toate duhurile rele din cei posedati, semn ca, încet-încet, Împaratia lui Dumnezeu se salasluieste în sufletele si în vietile celor pe care Mântuitorul îi elibereaza de neputintele lor.

Sfântul Paul, în lectura a doua de astazi, ne arata ca a înteles bine rostul predicarii Evangheliei. Ea are putere sa vindece mintile si „sa alunge duhurile rele” din oameni. De aceea va ajunge sa exclame: Vai mie daca nu vestes Evanghelia! Mai mult, el îsi întelege întreaga lucrare misionara de evanghelizare ca pe o slujire: m-am facut sclavul tuturor ca sa-i câstig pe cât mai multi. Am devenit slab pentru cei slabi, ca sa-i câstig pe cei slabi. M-am facut totul pentru toti, ca sa-i câstig macar pe unii. 

Tot acest efort al misionarilor are menirea de a ne pune pe noi în contact cu Evanghelia lui Isus Cristos si chiar cu Isus Cristos însusi. Ne ramâne noua sa ne lasam vindecati si eliberati de rau.

lect. dr. Tarciziu-Hristofor Serban

Comments are closed.