A doua Duminica din Advent

LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale PPS: Meditatie de AdventPrima Duminica din Advent, Pregatiti calea Domnului!

 

A DOUA  DUMINICA DIN ADVENT

Marc 1, 1-8

Textul evanghelic:

Inceputul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.  Dupa cum este scris in prorocul Isaia: „Iata, trimit inaintea Ta pe solul Meu, care Iti va pregati calea…  glasul celui ce striga in pustiu: „Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile”, a venit Ioan care boteza in pustiu, propovaduind botezul pocaintei spre iertarea pacatelor. Tot tinutul Iudeii si toti locuitorii Ierusalimului au inceput sa iasa la el; si, marturisindu-si pacatele, erau botezati de el in raul Iordan.  Ioan era imbracat cu o haina de par de camila, si imprejurul mijlocului era incins cu un brau de curea. El se hranea cu lacuste si miere salbatica.  Ioan propovaduia si zicea: „Dupa mine vine Cel ce este mai puternic decat mine, caruia eu nu sunt vrednic sa ma plec sa-I dezleg curelele incaltamintei. Eu, da, v-am botezat cu apa; dar El va va boteza cu Duhul Sfant.”

Comentariul biblic:

Si în cea de-a doua duminica a Adventului mesajul central al Liturgiei Cuvântului consta într-un anunt care proclama sosirea iminenta a Domnului. Primii crestini si-au amintit si au recunoscut în persoana si activitatea lui Ioan Botezatorul pe crainicul profetit (de catre Isaia 40,1s si Malahia 3,1), care urma sa pregateasca aceasta sosire a Domnului. De altfel, asa cum a ramas în amintirea primilor crestini, Înaintemergatorul Domnului avea în chip si în comportament trasaturile austere ale profetului  Vechiului Testament – Ilie – care îl confirmau a fi un om total angajat pentru cauza lui Dumnezeu. Numai un astfel de personaj putea recunoaste si arata lumii pe Cel trimis de Dumnezeu.

Ioan Botezatorul, convins asadar de iminenta sosire a Domnului, a initiat o profunda reforma religioasa. Reforma lui consta mai ales într-un apel la convertire a vietii, apel exprimat prin cuvintele profetului Isaia: Pregatiti calea Domnului, drepte faceti cararile! Aceasta convertire trebuie sa culmineze printr-un gest simbolic de purificare: botezul cu apa. Cât despre Cel trimis de Dumnezeu, Înaintemergatorul recunoaste ca e mai puternic decât mine… Lui i se supune în atitudine de slujitor sau chiar inferioara acestuia: eu nu sunt vrednic, plecându-ma, sa-i dezleg cureaua încaltamintelor. Acest Trimis – caruia nu-i dezvaluie numele – urma sa înfaptuiasca totala purificare prin intermediul unui botez cu Duhul Sfânt. Acest eveniment va avea loc mai târziu, în ziua de Rusalii (Fap 2,38) când Isus Cristos, înviat si înaltat la cer, îl va trimite pe Duhul Sfânt asupra ucenicilor. Din acel moment botezul crestin devine sursa acelei purificari care îl face pe om vrednic de întâlnirea cu Dumnezeu.

Noi cu un astfel de botez am fost purificati. Insa, ne-am pastrat curatia sufletelor, curatie pe care a operat-o în noi botezul primit? Domnul va veni în curând. Va veni sa ne ofere tot ceea ce poate fi mai divin pentru viata noastra. Sunt sufletele noastre pregatite pentru a primi darul sau, prezenta sa?

Sa aprofundam:

Sfântul Francisc de Sales  (1567-1622), episcop de Geneva si doctor al Bisericii

Predica pentru a IV-a Duminica din Advent

Când poporul lui Israel a fost dus în robie de pagâni, în Babilon, dupa o lunga perioada, bunul rege Cirus s-a hotarât sa-i elibereze din aceasta sclavie si sa-i trimita înapoi în Tara Fagaduintei. Cu un înalt simt poetic,  profetul Isaia a scris aceste frumoase cuvinte: Mângâiati, mângâiati pe poporul meu, spune Dumnezeul vostru. Vorbiti inimii Ierusalimului si strigati catre el: timpul de suferinta s-a sfârsit, fiindca  si-a ispasit pedeapsa, din mâna lui Dumnezeu  a primit îndoit pentru toate pacatele sale (Is 40,1).

De ce spune Dumnezeu ca va ierta poporului lui Israel toate pacatele sale, atunci când va ajunge la capatul rautatii sale? Sfintii Parinti ne învata ca aceste cuvinte pot fi întelese ca si cum Dumnezeu ar spune: „În timpul acestei robii, când poporul a ajuns în starea cea mai trista a suferintei sale si a simtit cel mai mult povara nedreptatii, dupa ce i-am pedepsit, i-am privit si mi s-a facut mila de el. Am pus capat suferintei iudeilor, când au ajuns în zilele cele mai grele ale vietii ; de aceea le-am iertat nelegiuirea, pentru ca si-au dat seama de pacatele înfaptuite, uitând de mine si de tot binele facut.”

Când Providenta lui Dumnezeu a voit sa arate oamenilor bunatatea sa, acest lucru s-a petrecut într-un mod minunat, datorita generozitatii sale nemarginite.
La vremea venirii sale în lume, oamenii ajunsesera din nou la capatul rautatii lor; legile erau în mâinile lui Ana si Caiafa, Irod domnea si Pontiu Pilat era guvernator în Iudeea. În acel timp a venit Dumnezeu în lume, ca sa ne rascumpere si sa ne elibereze din stapânirea nedreapta a pacatului si din robia dusmanilor nostri.

 

 

 

 

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Comments are closed.