Duminica a XI-a (Anul B)

  LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale: Cei doi prieteni

Persoanele care doresc sa urmeze cursurile Scolii Biblice Nazaret  sunt asteptate sa participe la conferintele noastre afisate lunar pe aceasta pagina.  Nu exista o limita  de studii sau de vârsta. Detalii pe pagina Organizarea Scolii.

Nu este o taxa de studiu pentru Scoala Biblica Nazaret. Persoanele care doresc pot oferi donatii in contul Scolii Biblice Nazaret: cont bancar Banca Transilvania: RO20BTRLRONCRT0352484202   – numele contului: Mares Cristina

Invitatie la conferinta:

Duminica a XI-a (Anul B)

Ez 17,22-24; Ps 91; 2Cor 5,6-10; Mc 4,26-34

Textul evanghelic: Mc 4,26-34

El a mai zis: ” Imparatia lui Dumnezeu este ca atunci cand arunca un om samanta in pamant;  fie ca doarme noaptea, fie ca sta treaz ziua, samanta incolteste si creste fara sa stie el cum. Pamantul rodeste singur: intai un fir verde, apoi spic, dupa aceea grau deplin in spic;  si cand este copt rodul, pune indata secera in el, pentru ca a venit secerisul.” El a mai zis: „Cu ce vom asemana Imparatia lui Dumnezeu sau prin ce pilda o vom infatisa? Se aseamana cu un graunte de mustar care, cand este semanat in pamant, este cea mai mica dintre toate semintele de pe pamant; dar, dupa ce a fost semanat, creste si se face mai mare decat toate zarzavaturile si face ramuri mari, asa ca pasarile cerului isi pot face cuiburi la umbra lui.” Isus le vestea Cuvantul prin multe pilde de felul acesta, dupa cum erau ei in stare sa-l priceapa. Nu le vorbea deloc fara pilda; dar, cand era singur la o parte, lamurea ucenicilor Sai toate lucrurile.

Vino, Duh Preasfânt, sufla în gradina mea!

Surprinzatoare si neasteptata este tema principala a Liturgiei Cuvântului din aceasta duminica: Cuvântul lui Dumnezeu are putere de a deveni Împaratie, Cultura, Civilizatie…

Textele biblice exprima aceasta tema prin intermediul unor parabole, prin imagini simple, dar deosebit de graitoare. Astfel, dupa ce antifona de dinaintea Evangheliei compara în mod metaforic Cuvântul lui Dumnezeu cu o samânta, în prima parabola rostita de Isus Cristos aceasta samânta reapare în mâna unui om care o arunca în brazda, iar ea încolteste, creste si aduce rod într-un mod nebanuit. Cuvântul lui Dumnezeu devine rod bogat, rod care, mai târziu, e adunat în hambar pentru ca toti sa se poata hrani din el. Altfel spus, Cuvântului lui Dumnezeu devine Civilizatie si Cultura, atunci când El se transforma în lumina pe calea vietii, în alinare si speranta pentru inimile zdrobite, în cântare de bucurie si de multumire, dar si în atitudini concrete de solidaritate, de într-ajutorare în comunitati umane, începând cu familia, continuând cu vecinii din bloc, cu membrii parohiei si, atunci când e cazul, chiar cu cei oropsiti de peste mari si tari. În cea de-a doua parabola rostita de Isus, tot o astfel de samânta, aparent foarte mica, aidoma celei de mustar, când e lasata sa rodeasca, produce un copac în care se pot adaposti toate pasaarile cerului. Altfel spus, Cuvântul lui Dumnezeu poate inspra acea încredere si mai ales acel tip de relatie între oameni care sa le permita, oricât de diferiti ar fi, sa coabiteze în aceeasi familie, în acelasi bloc, în aceeasi parohie, în aceeasi tara.

Mai mult, o astfel de realitate, planuita de Dumnezeu, are, potrivit celorlalte lecturi, o dimensiune istorica si, în egala masura, una eshatologica. Este istorica, întrucât are în vedere o ordine sociala stabilita de Dumnezeu în care oricine sa se poata bucura de viata, fara a avea de îndurat asuprirea altcuiva: Eu voi lua dintre ramurile cedrului înalt si o voi planta… va face ramuri si va da rod si va deveni un cedru frumos. Vor locui sub el toate pasarile de tot felul… Vor sti toti copacii câmpului ca eu sunt Domnul: eu am înjosit copacul înalt si am înaltat copacul înjosit; am facut sa se usuce copacul verde si am facut sa înfloreasca copacul uscat. Ea este, însa, si eshatologica, întrucât orice tentativa umana de a realiza un astfel de proiect s-a soldat întotdeauna cu esec. De-a lungul timpurilor, în orice sistem politic creat vreodata de om, copacul înalt, ca si cel verde i-a sufocat pe ceilalti. De aceea, pe buna dreptate, atât autorii textelor biblice, dupa nenumarate dezamagiri legate de viata în societatile proiectate si orânduite de om, se îndreapta catre Dumnezeu, convinsi fiind ca doar El le poate reda demnitatea si inspira dorinta si gustul de a trai.

Asadar, lasând samânta Cuvântului divin sa rodeasca, am avea surpriza de a vedea cum „înfloreste” o noua Cultura, o noua Civilizatie, o noua Împaratie.

pr. lect. dr. Tarciziu-Hristofor Serban

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment