Duminica a IV-a din Timpul Postului Mare

LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale PPS: Postul care imi place, Schimbarea la fata a lui Isus

 

Duminica a IV-a din Timpul Postului Mare – Ciclul A

1Sam 16,1b.6-7.10-13a; Ef 5,8-14; In 9,1-41

x-become-the-light-of-the-world-1Duminica a patra ne ajuta sa întarim în noi convingerea ca în Isus Cristos se afla sursa vindecarii si a împlinirii destinului nostru uman. Pentru a eviden?ia cât mai bine aceasta convingere, textele liturgiei cuvântului din aceasta duminica încearca sa educe ochiul nostru pentru a-l învata sa vada.

În prima lectura, de exemplu, Dumnezeu îi cere profetului Samuel sa-l identifice si sa-l unga rege pe unul din fiii lui Iese betleemitul. Surprinzator e faptul ca profetul identifica gresit persoana voita de Domnul. Din reprosul pe care Dumnezeu i-l adreseaza întelegem care este cauza erorii lui Samuel: „ochiul” sau s-a oprit la aparentele exterioare, mai precis la înfatisare, când, de fapt, el trebuia sa se uite, asa cum Domnul face, la inima omului. Astfel educat, profetul va reusi, în cele din urma, sa vada în tânarul trimis la câmp ca sa pazeasca oile pe viitorul rege al lui Israel, nu altul decât David.

În fragmentul evanghelic, nevoia educarii „ochiului” pentru „a vedea”  esentialul vietii, pentru a descoperi Lumina lumii, este si mai bine scoasa în evidenta. Într-adevar, fiind vindecat de Isus, un cersetor, orb din nastere, „a întrezarit” în Cel care l-a facut sa vada un profet (In 9,17), venit din partea lui Dumnezeu (In 9,33), l-a descoperit pe Fiul lui Dumnezeu (In 9,35-38). În schimb, cei apropiati orbului si mai ales fariseii, în fata unei astfel de minuni, nu reusesc sa înteleags cum de a fost posibila aceasta vindecare si mai ales cine este Cel care a savârsit-o. Întrucât Isus a savârsit acea vindecare în zi de sâmbata, fariseii L-au catalogat drept pacatos (In 9,16) care nu vine de la Dumnezeu (In 9,16), iar fapta Lui nu poate sa-l confirme drept Mesia (In 9,22). În felul acesta, cei care ar fi trebuit „sa vada” în vindecare lui Isus lucrarea salvatoare a lui Dumnezeu, se dovedesc „a fi orbi”.

De o astfel de „orbire” încearca sfântul Paul, în lectura a doua, sa-i previna pe credinciosii din Efes. Evident, cu alti termeni, apostolul îi îndeamna: Fratilor, odinioara erati întuneric, dar acum sunteti lumina în Domnul. Traiti deci ca niste copii ai luminii. Caci rodul luminii consta în tot ce este bunatate, dreptate si adevar. Cercetati ce este placut lui Dumnezeu si nu luati câtusi de putin parte la lucrarile neroditoare ale întunericului; dimpotriva, osânditi-le! 

Noi ne însusim aceste îndemnuri ale apostolului, convinsi fiind ca Isus Cristos este cu adevarat Lumina lumii (In 9,5), Cel care ne ajuta „sa vedem esentialul vietii”. Ne putem face proprie si convingerea datatoare de încredere a autorului psalmului responsorial: Domnul ma calauzeste pe carari drepte pentru cinstea numelui sau. Chiar daca ar fi sa umblu prin valea întunecata a mortii, nu ma tem de nici un rau, caci tu esti cu mine, toiagul si nuiaua ta ma apara.

pr. dr. Tarciziu Serban

Domnul e Pastorul meu…

Lost-sheep-e1460410438644Nu voi duce lipsa de nimic, pentru ca el este glasul constiintei mele care ma indreapta spre Tatal…

La loc de pasune m-a asezat, ca sa nu duc lipsa de darul întelepciunii, atât de necesar în lumea aceasta  fara odihna…

Ma povatuieste pe caile Duhului, ca sa nu ma abat de la invatura iubirii, a sperantei si a credintei, cand orgoliul fratelui meu si individualismul aproapelui ma ispitesc sa le aseman…

Chiar daca voi umbla in mijlocul rautatii oamenilor, nu ma tem de ei, pentru ca Tu esti cu mine, asa cum mi-ai fagaduit, de la taina botezului pana la Calvarul Invierii mele…

Toiagul tau si varga ta imi sunt invatatoare pe drum, ma indreapta si ma inspira, iar Duhul tau mangaietor imi aminteste pururi de Tatal, capatul drumului vietii mele…

In fata celor care ma asupresc si-mi vor viata, credinta si puterea, Tu, numai tu ma hranesti cu bucatele Imparatiei tale, ma chemi la masa Euharistiei  si-mi faci fata ca de cremene, ca sa rezist… sa rezist…

Iar indurarea ta ma va indrepta, cu pasi linistiti, spre Casa ta si a Fecioarei, ca sa-mi amintesc neîncetat ca sunt un nomad pe acest pamant, cautator de apa vesnica si de hrana cu gust de cer.

Domnul este pastorul meu,  nu voi duce lipsa de nimic!

Posted in Uncategorized | Leave a comment