Duminica a XVI-a de peste an

LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale PPS: Drum crucial, Cei doi prieteni – poveste de viata

 

Duminica a XVI-a (A)

Înt 12,13.16-19; Ps 85; Rom 8,26-27; Mt 13,24-43

Comentariul textului evanghelic:

Te preamaresc pe tine, Parinte, stapânul cerului si al pamântului, pentru ca ai lasat ascunse acestea celor întelepti si priceputi si le-ai descoperit celor mici… auzeam în Duminica a XIV-a.

Si în aceasta duminica Liturgia Cuvântului continua sa ne descopere acele lucruri referitoare la Dumnezeu care, cunoscute si asumate, ofera odihna sufletului.

Autorul primei lecturi ne ofera o pagina admirabila în care, descriind experienta pe care a avut-o atât cu omul, cât si cu Dumnezeu, ne invita la o reconsiderare a modului în care ne percepem pe noi însine si, în functie de aceasta perceptie, ne comportam. Într-adevar, de-a lungul vietii sale autorul cartii Întelepciunii a descoperit ca omul, fiinta plapânda, tine adesea sa-si arate „puterea” strivindu-i fara mila pe cei care i se împotrivesc. Cât despre Dumnezeu, acelasi autor a descoperit ca El are grija de toate, iar grija Lui este nu numai dreapta si nepartinitoare, ci si îngaduitoare. În plus, El judeca cu blândete si conduce cu multa îngaduinta aratând astfel cum trebuie sa fie un adevarat stapân.  Or, un astfel de exemplu îl obliga pe cel drept sa se poarte cu omenie si totodata sa se întoarca la Dumnezeu.

Si autorul psalmului responsorial a descoperit într-o zi ca Dumnezeu este bunatate si îndurare pentru toti cei care îl cheama; ca este plin de dragoste si îsi tine întotdeauna cuvântul. De aceea el îndrazneste sa-i ceara Domnului putere si ajutor în încercarile grele prin care trece.

Unei astfel de cereri pe care si noi i-o adresam adesea (daca nu chiar zilnic) lui Dumnezeu, celelalte doua lecturi ne ofera câteva elemente fundamentale de raspuns. În lectura a doua sfântul Paul ne asigura ca Duhul Sfânt nu numai ca ne sustine rugaciunea, ci chiar o completeaza: Duhul Sfânt vine în ajutorul slabiciunii noastre, caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie. Însusi Duhul Sfânt intervine pentru noi prin strigate negraite… iar Duhul vrea ceea ce vrea Dumnezeu. Dar, pe lânga prezenta si lucrarea vitala a Duhului Sfânt, fragmentul evanghelic readuce în prim plan, prin intermediul a trei parabole, puterea transformatoare a Cuvântului predicat de Isus Cristos. Astfel, potrivit primei parabole, Cuvântul-samânta semanat de catre semanator îsi aduce rodul sau, dar, din pacate, paiul ce poarta un spic bogat se vede nevoit sa locuiasca alaturi de neghina pe care Cel rau a semant-o în acelasi ogor. Secerisul va face totusi ca grâul bun sa ajunga în hambar. Aceasta este în fond drama tuturor timpurilor, si anume ca Mesajul evanghelic sa fie nevoit sa coabiteze cu alte mesaje otravitoare. Cea de-a doua parabola ne asigura, totusi, ca acest Cuvânt-samânta, desi are aparentele modeste ale unui grunte de mustar, El poate produce un copac în care sa se poata adaposti pasarile cerului. În sfârsit, ultima parabola compara Cuvântul evanghelic cu plamada (drojdia) poate sa faca sa creasca întreg aluatul.

Asadar, întrucât astfel stau lucrurile, important pentru noi este sa avem încredere în aceste mijloace puse noua la dispozitie pentru dobândirea odihnei sufletului.

pr. dr. Tarciziu Serban

Posted in Uncategorized | Leave a comment