Coborârea Duhului Sfânt, Rusaliile

LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale PPS:  CRISTOS A INVIAT! Învierea Domnului, O urare de Pasti, Shalom, Iubirea din tine, Pastorul cel bun, Eu sunt Viticultorul!, Iubiti-va unii pe altii! Rusaliile

Coborârea Sfântului Duh. Rusaliile

Fap 2,1-11; Ps 103; Gal 5,16-25; In 15,26-27;16,12-15

Textul evanghelic: In 15,26-27;16,12-15

Cand va veni Mangaietorul, pe care-L voi trimite de la Tatal, adica Duhul adevarului, care purcede de la Tatal, El va marturisi despre Mine. Si voi, de asemenea, veti marturisi, pentru ca ati fost cu Mine de la inceput. Mai am sa va spun multe lucruri, dar acum nu le puteti purta. Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare. El Ma va proslavi, pentru ca va lua din ce este al Meu si va va descoperi. Tot ce are Tatal este al Meu; de aceea am zis ca va lua din ce este al Meu si va va descoperi.

Comentariul biblic:

Dupa Învierea din morti a Domnului nostru Isus Cristos si dupa glorioasa Lui Înaltare la cer, evenimentul Rusaliilor reprezinta un moment fundamental în nasterea unei lumi noi. Aceasta lume noua are la baza nu doar o doctrina dupa care sa se orânduiasca, ci ea este rodul unei Jertfe de sine a Mântuitorului, Jertfa care se dovedeste a fi datatoare de viata si calauzitoare regala (mesianica) a istoriei umanitatii.

În aceasta istorie, Duhului Sfânt îi revine, potrivit fragmentului evanghelic de astazi, un rol absolut vital. Într-adevar, ca un adevarat Mângâietor, El reactualizeaza lucrarea lui Isus Cristos în lume facând sa beneficieze de mântuirea Lui oamenii din toate timpurile si din toate locurile. Mai mult, ca Duh al adevarului, El da marturie, de-a lungul timpului, despre Cristos. Aceasta marturie se realizeaza, în principal, prin intermediul celor care au fost si ramân alaturi de Isus. Dar, pentru ca acestia nu pot duce tot ceea ce Mântuitorul i-a învatat, Duhul Sfânt e Cel care le reaminteste ucenicilor totul: … când va veni El, Duhul adevarului, va va calauzi la tot adevarul. Or, o astfel de lucrare ce permanentizeaza mântuirea lui Cristos în lume este, în fapt, o preamarire continua a Fiului lui Dumnezeu: El ma va preamari, caci dintr-al meu va lua si va va vesti.

Prezentând lucrurile în acest fel, ele par a fi o simpla teorie. Si totusi sfântul Luca, prin descrierea pe care o face evenimentului Rusaliilor, pune în evidenta mai curând latura lor spectaculoasa. Revarasarea Duhului Sfânt asupra comunitatii ucenicilor produce în ei efecte uimitoare. Din oameni tematori, Duhul Sfânt face misionari curajosi, capabili sa-si dea viata pentru a-L vesti pe Isus Cristos înviat; din oameni simpli, Duhul Sfânt face marturisitori capabili sa înfrunte mintile cele mai stralucite, dar mai ales sa rosteasca pe întelesul tuturor faptele minunate ale lui Dumnezeu.

Si mai spectoaculoase sunt trasformarile pe care Duhul Sfânt le înfaptuieste în adâncul fiintelor noastre. Într-adevar, potrivit lecturii a doua, în fiecare dintre noi se duce o lupta permanenta: … trupul pofteste împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului... Faptele trupului sunt cunoscute si anume: adulter, necuratie, destrabalare, idolatrie, vrajitorie, uri, vrajba, gelozie, mânii, certuri, neîntelegeri, dezbinari, invidii, betii, chefuri si cele asemenea acestora… Aceia care fac astfel de fapte nu vor mosteni împaratia lui Dumnezeu. În schimb, rodul Duhului este iubire, bucurie, pace, îndelunga rabdare, bunavointa, bunatate, încredere, blândete, înfrânare… Altfel spus, greu îi este omului sa ajunga la o stapânire de sine astfel încât el sa fie cel care hotaraste în el însusi. Pe timpul apostolului Paul filosofii stoici elaborau o doctrina foarte frumoasa a stapânirii de sine, dar foarte putini erau aceia care si reuseau sa o puna în practica. Iubirea, rabdarea, bunatatea, nu sunt firesti în om. Ele sunt roade ale Duhului Sfânt.

Sa-i cerem astazi Duhului Sfânt sa coboare asupra noastra a tuturor si sa ne trasforme inimile si vietile facându-le cât mai conforme cu vointa lui Cristos.

 pr. dr. Tarciziu-Hristofor  Serban

Despre roadele Duhului Sfânt

Darurile Duhului Sfânt înfaptuiesc în noi roadele bune ale unei vieti daruite lui Cristos. Textul biblic ne spune: Iar roada Duhului este iubirea, bucuria, pacea, îndelunga-rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blândetea, înfrânarea, curatia (cf. Gal 5, 22-26).

Primele trei roade ale Duhului Sfânt sunt iubirea, bucuria si pacea; iubirea, pentru ca el este iubirea Tatalui si  a Fiului; bucuria, pentru ca el este prezent în Tatal si in Fiul ca plinatate a fericirii lor; pacea, pentru ca Duhul este nodul care îi uneste pe Tatal si pe Fiul. Aceste roade pregatesc sufletul  pentru  a le primi pe urmatoarele: rabdarea si blândetea.

Virtutea rabdarii tempereaza tristetea iar virtutea blândetii stapâneste mania care se ridica in noi, pentru a îndeparta raul prezent. Aceste doua virtuti lupta si aduc biruinta prin eforturi deosebite; ele se împotrivesc dusmanilor fara violenta, alegând întotdeauna calea bunei în?elegeri. Rabdarea întâmpin? în liniste încercarile care o vor întrista. Astfel, sufletul înt?rit de aceasta virtute îsi regaseste blândetea care va îndeparta din calea sa furia.

Bunatatea si facerea de bine sunt roade pe care le practicam în rela?ia noastra cu aproapele. Bunatatea este dorinta neîncetata a sufletului de a raspândi în jurul sau tot ceea ce duce la armonie, unitate si prietenie. Facerea de bine este împlinirea concreta a bunatatii, prin acte care dovedesc faptul ca suntem fiii lui Dumnezeu.

Modestia sau cumpatarea in purtare  rostuieste cu noblete trupul, gesturile si cuvintele noastre,  ordonându-le spre o tinuta adecvata elegantei Duhului Sfânt. Omul este întotdeauna în actiune, prins din toate partile, suspus atâtor bulversari sociale, familiale ?i profesionale, încât se ataseaza de multe lucruri. Cumpatarea îl opreste si-i da lumina de a alege ceea ce este necesar în aceasta viata si ceea ce este mai bun pentru Împaratia lui Dumnezeu.

Simtul masurii si al castitatii maturizeaza dorintele trupului, moderând ceea ce este permis si îndepartând ceea ce dauneaza unei vieti crestine (cf. Gal 5, 20-21, faptele trupului).

În asteptarea augusta a  Duhului Sfânt,  sa ne intrebam: omul de azi mai are nevoie de aceste daruri? Oare religiile noi nu propun si ele energii eliberatoare, tehnici de infrumusetare a  psihicului si de remodelare a tenului fiintial? Nu exista atâtea teste de maturizare a personalitatii si de identificare a limitelor omului? Într-un cuvânt, ce aduce nou acest Duh Sfânt în societatea noastra care alunga din ce în ce mai mult din hotarele ei sacrul? Si, cu multa putere vom raspunde: taina unei Persoane, unei prezente vii si iubitoare, intrând astfel într-o unitate de viata libera si eliberatoare. Nu mai suntem singuri, izolati de structuri si de ideologii, ci uniti cu o Persoana, unita la rândul ei cu Tatal si cu Fiul.

La final, maestrul Eckart ne invata: „Sfântul Augustin spunea: Când sufletul este aprins de iubirea dumnezeiasca, Dumnezeu se naste in acel suflet iar Duhul Sfânt este flacara acestei iubiri. Chiar daca omul ar trai si o mie de ani, tot ar mai trebui sa strabata trepte ale iubirii. Asa se întâmpl? si cu focul: el arde cât timp are lemne; cu cât focul este mai mare si vântul sufla mai puternic, cu atât el arde mai tare. Sa inlocuim iubirea cu focul si pe Duhul sfânt cu vântul: cu cât iubirea este mai mare si Duhul Sfânt, sub forma vântului, sufla mai puternic, cu atât sufletul se desavârseste mai mult. Dar nu dintr-o data, ci încetul cu încetul, prin maturizarea sufletului.”

 Citate deosebite:

„Tatal este Iubirea care rastigneste, Fiul este Iubirea rastignita, Duhul Sfânt este puterea biruitoare a Crucii.” sfântul Filaret al Moscovei

„Cred, Doamne, ajuta necredintei mele, îmi pare a fi, cum s? spun? Taina cea mai de taina a învataturii crestine, noua învatatura, si într-un anume fel, pecetea darului Duhului Sfânt.” Nicolae Steinhardt 

„În clipa în care Policarp a intrat în arena, o voce din cer i-a spus: Curaj, Policarp, fii un om!” Despre martiriul sfântului Policarp

Posted in Uncategorized | Leave a comment