Cartea lui Emanuel (Isaia 6-12)

  LECTIO DIVINA

secerisul    – dans ebraic

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale: Adventul, timp de gandire, Invataturi pentru Advent, Povestea celor patru lumanari de Advent

Persoanele care doresc sa urmeze cursurile Scolii Biblice Nazaret  sunt asteptate sa participe la conferintele noastre afisate lunar pe aceasta pagina.  Nu exista o limita  de studii sau de vârsta. Detalii pe pagina Organizarea Scolii.

Nu este o taxa de studiu pentru Scoala Biblica Nazaret. Persoanele care doresc pot oferi donatii in contul Scolii Biblice Nazaret: cont bancar Banca Transilvania: RO20BTRLRONCRT0352484202   – numele contului: Mares Cristina

Cartea lui Emanuel – locul si rolul sau în doctrina mesianica a profetului Isaia (I)

Isaia, profetului lui Emanuel

Isaia, profetului lui Emanuel

„Cartea lui Emanuel” este considerata drept „inima” scrierilor profetului Isaia. Ea încununeaza valoarea mesianica a mesajului profetic, întrupându-l în realitatea unui popor care îsi pune întreaga speranta în venirea lui Emanuel.  „Cartea” este introdusa de viziunea solemna a slavei regale si a sfinteniei Domnului pe care o are profetul în templul din Ierusalim. Aceasta viziune marcheaza începutul vocatiei sale: Isaia se recunoaste pacatos în mijlocul unui popor plin de pacate, însa Dumnezeu îl trimite pentru a vesti mesajul sau[1].

            Evenimentele politice si istorice ale vremii îl determina pe profet sa proclame nasterea misterioasa a unui copil, pregatind astfel aparitia unui semn solemn. Necredinta lui Ahaz în puterea Domnului provoaca revelarea mesajului divin, transmis prin gura profetului: „Pentru aceasta, Domnul meu va va da un semn; Iata, Fecioara va lua în pântece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel. El se va hrani cu lapte si cu miere pâna în vremea când va sti sa arunce raul si sa aleaga binele” (Is 7,14-15).  Acest copil, un viitor rege „evlavios” (prima referinta a profetiei îl prevestea pe Ezechiel, fiul regelui Ahaz), va conduce prin dreptate; el va fi si martorul  realizarii avertismentelor profetului. Profetia lui Emmanuel este vestirea regelui mesianic, mântuitorul poporului sau. Ea continua profetia lui Natan, luminând figura eshatologica a „fiului lui David”.

Continuând seria oracolelor de pedepsire a  poporului care s-a îndepartat de legea Domnului, comitând nedreptati si acte de idolatrie, orizontul sumbru al prevestirilor este adus la lumina de o epifanie mesianica, centrata înca o data pe venirea unui copil din familia regala. „Poporul care locuia în întuneric va vedea lumina mare si voi cei ce locuiati în latura umbrei mortii lumina va straluci peste voi” (Is 9,1). Pruncul nascut primeste patru nume noi, care exprima participarea sa la viata Dumnezeului national: celor patru functii umane (Înger de mare sfat, Sfetnic, Biruitor, Tata al Vesniciei) sunt asociate cele patru puteri supranaturale (minune, dumnezeu, vesnicie, desavârsire).

            Asezat pe tronul lui David, noul print nu este numit rege, dar  va împarati  pe tronul si peste împaratia lui David  prin dreptate, de acum si pâna în veac (Is 9,6). Va întari  domnia lui David prin dreptate si prin prosperitate, bazele regalitatii davidice (2Sam 8,15).  Printul  nu putea exercita aceasta functie umana si divina, decât prin actiunea Domnului. Profetul nu apeleaza la Duhul lui Dumnezeu (ruah) cum s-a întâmplat cu Saul si cu David, ci la  „gelozie” (cf. 11,13), iubirea sa exclusiva pentru poporul  care l-a numit El-qannô (un Dumnezeu gelos) [2].

            Dup câteva oracole de pedepsire,  „Chiar daca poporul tau, Israele, ar fi ca nisipul marii, numai o ramasita se va întoarce. Nimicirea este hotarâta de dreptatea cea nemasurata (Is 10,22),  profetul se reîntoarce la aceeasi tema: „O mladita va iesi din tulpina lui Iese si un Lastar din radacinile lui va da (Is 11,1). Dreptatea acestui rege nu va aduce doar pacea, ci si împacarea definitiva a omului cu natura într-o viziune paradisiaca a creatiei: Atunci lupul va locui laolalta cu mielul si leopardul se va culca lânga caprioara; si vitelul si puiul de leu vor mânca împreuna si un copil îl va paste (Is 11, 6).

            „Cartea lui Emanuel” este oracolul central al mesianismului regal, exprimat prin prelucrari succesive si discontinuitati. Astfel, chiar în momentul în care regatul lui Israel se apropie de sfârsit, când regalitatea davidica a lui Iuda da ea însasi semne de decadere, când poporul traieste sub pacatul care-l face sensibil în fata dusmanului, rasuna din gura profetului unul din cele mai promitatoare oracole si cele mai bogate din istoria lui Israel. Dumnezeu îsi mântuieste poporul cu ajutorul unui rest si conduce istoria spre venirea unui rege mesianic, a carui personalitate va depasi orice asteptari.    


Prezentarea capitolelor Is 6-12

Capitolele 6-11 ale cartii profetului Isaia constituie o unitate literara numita Cartea lui Emanuel, în cuprinsul careia capitolul 6 serveste drept introducere si imnul capitolului 12 drept concluzie.

Determinari istorice

            Razboiul siro-efraemit s-a declansat aproape de înscaunarea lui Ahaz, spre 735 î. C. Regatele Damascului si Siriei îl obliga pe regele Iudeii sa intre fortat în coalitia anti-asiriana. Diversele interventii ale profetului Isaia la acea epoca, survenite în urma evenimentelor politice (7,1-10; 16-17; 8,4.6-8.23;), constituie„ Cartea lui Emanuel”.

            În acest context istoric au fost vestite cele mai celebre profetii mesianice ale lui Isaia, mai ales cele care se refera la textele: 7,10-17; 9,1-6; 11,1-9; astfel, faptul esen?ial care caracterizeaza „Cartea lui Emanuel” este vestirea nasterii si cresterii unui copil ales, dar  si influenta lui în istoria mântuirii.

 

[1] Cf. AUVRAY P.: Isaïe, 1-39, Gabalda, Paris, 1972, pp. 142-145.

[2] Cf. CAZELLES H.: Le Messie de la Bible, Desclée, Paris, 1978, pp. 77-89.

În categoria Uncategorized | Lasă un comentariu