Duminica a XXII-a de peste an

LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale PPS: Eu nu sunt departe

Noutati:

Inscrieri, Scoala biblica Nazaret, 2016, 1-20 septembrie: pliant inscrieri 2016,  Fisa de inscriere

Va rog sa trimiteti fisa de inscriere completata la adresa: scoalabiblica@yahoo.fr

Inscrieri: Facultatea de Teologie Romano-Catolica, Universitatea din Bucuresti, sesiunea septembrie. Detalii: www.ftcub.ro

Inscrieri pentru Masterul de Cultura si Civilizatie Iudaica, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti. Perioada 5-9 septembrie 2016. Detalii: Centrul de studii ebraice Goldstein-Goren / The Goldstein Goren

Duminica a XXII-a de peste an (C)

Textul biblic: Luca 14,1.7-14

161-150x150Isus a intrat în casa unuia dintre fariseii de frunte, într-o zi de sâmbata, ca sa stea la masa.  Observând ca invitatii îsi alegeau locurile cele dintâi, le-a spus aceasta asemanare:  „Când esti invitat la nunta, nu te aseza în fruntea mesei, caci s-ar putea sa fie invitat si cineva mai de vaza decât tine; atunci cel care v-a invitat, si pe tine si pe el, va veni si-ti va spune: «Lasa-l pe el în locul acesta». Si tu, rusinat, te vei aseza în locul cel din urma.  Dimpotriva, când esti invitat, aseaza-te pe locul cel din urma. Atunci când va veni cel care te-a invitat, îti va zice: «Prietene, poftim mai sus!» Si aceasta va fi o cinste pentru tine în ochii tuturor celorlalti oaspeti. Caci cine se înalta va fi umilit, iar cine se umileste va fi înaltat!”  Apoi, i-a spus celui care l-a invitat: „Când dai un ospat la prânz sau la cina, nu-i invita pe prietenii tai, nici pe fratii tai, nici pe parintii tai, nici pe vecinii bogati, ca nu cumva sa te invite si ei la rândul lor si astfel sa-ti primesti rasplata.  Dimpotriva, când dai un ospat, invita-i pe cei saraci, pe schilozi, pe schiopi si pe orbi.  Atunci ferice de tine, caci ei nu au cu ce sa-si rasplateasca si îti vei primi rasplata la învierea celor drepti”.

Comentariul textului biblic

Cel care se umileste va fi înaltat

tumblr_mrmm33T5Gs1qhjou9o1_500Isus Cristos, traind printre oameni, nu refuza pe nimeni dintre cei care voiau sa îi fie în preajma si avea pentru fiecare câte un cuvânt potrivit, care sa îi fie învatatura. De data aceasta: Într-o sâmbata, a intrat în casa unuia dintre conducatorii fariseilor ca sa ia masa (Lc 14,1). Fariseii erau oameni cu credinta si învatati, respectati si cinstiti de comunitate, ceea ce îi facea ca atunci când se adunau, sa îsi aleaga locurile de onoare. Mântuitorul se foloseste de acest prilej si aduce discutia pe un tarâm foarte sensibil, care de multe ori nu ne este pe plac: umilinta. Nu numai ca o calitate umana, pe care o numim uneori modestie, ci mai ales ca pe o virtute, în fata lui Dumnezeu.

            În fragmentul evanghelic El se adreseaza fariseilor, dar astazi, când îl ascultam sau îl citim, cuvântul sau, pornind de la un comentariu despre o regula de politete, este rostit pentru noi, cu dorinta de a ne vindeca, pentru a fi primiti la masa Domnului: „Când esti invitat de cineva la nunta, nu ocupa locul de onoare pentru ca ar putea fi invitat cineva mai cu trecere decât tine si, venind cel care te-a chemat si pe tine si pe el, îti va spune: «Da locul acestuia!» Atunci vei sta cu rusine pe ultimul loc. Dimpotriva…mergi si aseaza-te pe ultimul loc pentru ca atunci când va veni cel care te-a chemat sa-ti spuna: «Prietene, urca mai sus», si acolo vei avea cinste în fata tuturor celor care sunt la masa cu tine” (Lc 14,8-10). Esenta acestei parabole ar fi: nu te considera de unul singur mai important sau mai vrednic decât ceilalti. Nu lasa orgoliul si egoismul sa-si faca radacina în inima ta pentru ca: oricine se înalta pe sine, va fi umilit (Lc 14,11). Fiinta umana este atât de fragila! Ea se poate pierde usor, intrând în caruselul competitiei de astazi, care îti cere mereu: urca mai sus, fii mai puternic, trebuie sa fii cel mai bun. Este doar o lucrarea a mintii noastre, care vine din iubirea de sine, o iubire care are aripile legate. Sa ne oprim si sa  ascultam cuvintele lui Isus, care ne iubeste asa cum suntem si sa ne gasim locul, cu adevarat. Sa privim lucrurile cu simplitate, cu umilinta, pentru a trai bucuria de a fi invitati la masa din Împaratia cerurilor. Lumea sfintilor este plina de astfel de oameni, care au trait încercarile acestei vieti, dar au trecut prin ele, de mâna cu Dumnezeu. El ne spune atât de frumos în cartea lui Ben Sirah: Fiule, împlineste-ti cu blândete lucrarile tale si vei fi iubit de omul placut [Domnului]! Cu cât esti mai mare, cu atât [mai mult] sa te umilesti si vei afla har înaintea Domnului! (Sir 3,17-18).

            Îl avem ca punct de reper,  pe cel blând si smerit cu inima (Mt 11,29), cel care: fiind din fire Dumnezeu… s-a umilit pe sine, facându-se ascultator pâna la moarte, si înca moartea pe cruce. Pentru aceasta si Dumnezeu l-a înaltat…Cel care a venit pentru a ne scoate din sclavia ambitiilor desarte, a vanitatii si: desi era bogat, s-a facut sarac pentru ca, prin saracia lui, voi sa va îmbogatiti (cf. 2 Cor 8,9). Aceasta este calea. Numai în smerenie este posibila întâlnirea cu Isus Cristos, slujindu-l pe celalalt.

            Ultima parte a fragmentului evanghelic pare sa vorbeasca despre altceva, atunci când Isus spune: Când dai un prânz sau o cina, nu-i invita pe prieteni, nici pe frati, nici rudele, nici vecinii bogati, ca nu cumva sa te invite si ei la rândul lor si asta sa-ti fie rasplata. Dimpotriva, când dai un ospat, invita-i pe cei saraci, infirmi, schiopi, orb si vei fi fericit, pentru ca ei nu pot sa te rasplateasca, dar vei fi rasplatit la învierea celor drepti, dar  este vorba tot despre umilinta. Ce înseamna mesele cu oaspeti de seama, cu cei bogati, cu care ne laudam sau înconjurati de neamurile si prietenii care ne aplauda? Ce altceva este dorinta de recunoastere si de rasplata daca nu orgoliu? Smerenia prinde viata prin milostivirea, pomana si bunatatea cu care cei de la marginea societatii sunt primiti la masa, adica sunt asezati în rând cu toata lumea. Îsi reprimesc demnitatea. Dumnezeu îl cheama la masa pe acela care, depasind barierele si conventiile sociale, se apleaca spre cel de pe urma, pentru ca cel care se umileste, va fi înaltat (Lc14,11).

                                    Alexandru Vasiliu – OFS

Posted in Uncategorized | Leave a comment