Duminica Milostivirii

LECTIO DIVINA

prezentare despre meditarea Cuvântului lui Dumnezeu: Lectio Divina

prezentari speciale PPS: O urare de Paste, Drum crucial, Shalom!,  CRISTOS A INVIAT! Milostivire minunata

DUMINICA  MILOSTIVIRII

Ioan 20, 19-31

Comentariul textului biblic:

prier Dieu Lumière dans nos vieÎn mod obisnuit, se considera ca cea de-a doua scriere a sfântului Luca, Faptele Apostolilor, este o carte istorica ce relateaza primii ani ai vietii Bisericii. În realitate, aceasta carte face mai mult decât atât. Ea îsi propune sa ne arate în ce fel Isus Cristos Înviat îsi continua în lume, dupa înaltarea Sa la cer, lucrarea de mântuire. Într-adevar, în fragmentul de astazi sfântul Luca subliniaza cu insistenta faptul ca Domnul, zi de zi, îi facea sa intre în rândurile comunitatii pe cei care erau chemati la mântuire. Or, efectele lucrarii înnoitoare ale Învierii sale se vad tocmai în transformarea petrecuta în mentalitatea si în comportamentul lor. Astfel, noii frati devin capabili, dupa ce au staruit în învatatura apostolilor, în legatura frateasca, în frângerea pâinii si în rugaciuni, sa iasa din egoismul specific uman si sa îsi puna în comun bunurile pentru ca ele sa fie, mai apoi, împartite fiecaruia dupa trebuintele sale.

O astfel de transformare este, potrivit lecturii a doua, o adevarata renastere, obtinuta prin Învierea lui Isus Cristos. Sfântul Paul spune în acest sens: În marea lui îndurare, el ne-a renascut, prin învierea din morti a lui Isus Cristos, la o speranta vie, pentru o mostenire nepieritoare… În ce ne priveste, noi putem avea acces la aceasta renastere si putem fi pastrati în ea doar prin credinta: Prin credinta, voi sunteti pastrati de puterea lui Dumnezeu, ca sa ajungeti la mântuirea care se va arata în vremea de apoi…

 Aceasta atitudine de încredere în prezenta si în lucrarea mântuitoare a lui Isus Cristos Înviat, nu vine de la sine. Ea se cultiva prin staruinta în învatatura apostolilor, prin legatura frateasca, prin participarea frecventa la frângerea pâinii si prin rugaciune. Numai atunci atasamentul fata de Cristos ramâne nezdruncinat, chiar si atunci când ochiul nostru de carne nu vede si mâinile noastre nu simt prezenta, totusi, reala, salvatoare si înnoitoare a lui Cristos Înviat. Acesta ar putea fi unul din sensurile episodului întâlnirii lui Isus Cristos Înviat cu apostolii în prima zi a saptamânii si mai apoi opt zile mai târziu. Aceste întâlniri cu Cel Înviat le-au adus apostolilor acea pace si acea bucurie pe care numai El le-o putea oferi. Daca Toma nu ar fi avut parte de o întâlnire asemanatoare celorlalti apostoli, el  ar fi fost lipsit de „roadele Învierii”, cu conditia sa fi recunocut prezenta lui Cristos Înviat în marturia celor care L-au vazut pe Domnul. Astfel, acesta marturie apostolica devine sursa de credinta în mântuire pentru toti cei care nu l-au întâlnit personal pe Cristos Înviat: Pentru ca m-ai vazut, Toma, de aceea crezi; fericiti sunt cei care cred fara sa fi vazut!

Noi, cei din generatiile post-apostolice, avem la îndemâna atât marturiile celor care L-au vazut pe Domnul, cât si legatura frateasca, frângerea liturgica a pâinii si rugaciunea. În ele va trebuie sa descoperim prezenta lui Cristos victorios asupra mortii, pentru a avea parte de pacea si de bucuria sa.

pr. dr. Tarciziu Serban

Chipul iubirii lui Dumnezeu în Biblie (III)

Rahamim/Eleos/Oiktirmos/miseratio/misericordia

Duiosie, gingasie, fidelitate, compatimire, milostivire

Capture-d’écran-2014-12-10-à-09.42.45

Texte biblice

             – Cel neprihanit se îndura de vite, dar inima celui rau este fara mila. Prov 12,1

             – Dumnezeul cel Atotputernic sa va faca sa capatati milostivire înaintea omului aceluia si sa lase sa se întoarca împreuna cu voi pe celalalt frate al vostru si pe Beniamin! Iar eu, daca trebuie sa fiu lipsit de copiii mei, lipsit sa fiu! Gn 43,14

             – Iosif a ispravit repede, caci i se rupea inima pentru fratele sau si simtea nevoia sa plânga; a intrat degraba într-o odaie si a plâns acolo. Gn 43,30.

           – Astfel Îsi arata El îndurarea fata de parintii nostri si Îsi aduce aminte de legamântul Lui cel sfânt. Lc 1,72

            – Caci El a zis lui Moise: „Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila si Ma voi îndura de oricine-Mi va placea sa Ma îndur.” Rom 9,15 (citeaza Ex 33,19)

Sensuri ale termenului Rahamim în lucrari de renume:

„Notiunea de milostivire sau de duiosie este redata în ebraica prin radacina „raHam” care reda sânul matern, „reHem”, asadar, simtamintele interioare si emotiile traite de femeie. Termenul ilustreaza iubirea si duiosia mamei fata de copilul ei. Referindu-ne la Dumnezeu, Biblia recunoaste chipul matern al lui Dumnezeu”.

J.P. Prévost, Petit dictionnaire des Psaumes, Cahiers Évangile,nr. 71, art. Miséricorde, p. 40.

„A fi milostiv înseamna sa-i dai pacatosului sansa unei renasteri”.

L Ashkenazi

„În capitolul 33 din cartea Exodului, Moise cere iertarea divina cu ardoare. În acest context, Dumnezeu va afirma acea expresie pe are noi o numim cheloch esré middot hara  hamim: cele treisprezece atribute ale milostivirii, adica cele treisprezece modalitati diferite prin care Dumnezeu îsi arata iubirea lui fata de oameni. Zoharul numesste aceasta exprimare «trandafirul cu treisprezece petale»”.

 Si Domnul a trecut pe dinaintea lui si a strigat: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare si milostiv, încet la mânie, plin de bunatate si credinciosie  care Îsi tine credincio?ia pâna în mii de neamuri de oameni, iarta faradelegea, razvratirea si pacatul, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat si pedepseste faradelegea parintilor în copii si în copiii copiilor lor pâna la al treilea si al patrulea neam!” (Ex 34,6-7)

Aceasta vestire solemna ne sugereaza ca ceea ce noi numim  iubirea lui Dumnezeu este un ansamblu de atitudini foarte diferite:  de aceea sunt treisprezece feluri de nuante, de duiosie, de milostivire, de har, de compatimire, de iertare, de îngaduinta, de iertare.

   Eisenberg, B. Dupuy, L  étoile de Jacob, p. 161.

Numele Domnul Dumnezeu se repeta, pentru a sublinia bunavointa lui Dumnezeu înainte si dupa greseala. Acestor modalitati de întelegere a milostivirii divine, citate de Eisenberg (Ex 34,6-7), trebuie sa mai adaugam, ca sa ajungem la numarul treisprezece, o ultima referinta pe care a omis-o, pentru ca avea nevoie de o explicatie: dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat si pedepseste faradelegea parintilor în copii. Acest final de text paradoxal ne arata ca gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile oamenilor si în pedeapsa Dumnezeu îsi arata bunavointa.

 

 

 

 

 

Posted in Uncategorized | Leave a comment